1 Şi Pavel, privind ţintă la sinedriu, a spus: „Fraţilor, eu am umblat cu toată buna conştiinţă înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta“. 2 Dar marele preot Anania a poruncit celor care stăteau lângă el să-l bată peste gură. 3 Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Şi tu stai să mă judeci după lege şi, încălcând legea, porunceşti să fiu bătut?“ 4 Şi cei care stăteau lângă el au spus: „Insulţi tu pe marele preot al lui Dumnezeu?“ 5 Şi Pavel a spus: „Nu ştiam, fraţilor, că este mare preot; pentru că este scris: «Nu vorbi de rău pe mai-marele poporului tău»“. 6 Dar Pavel, cunoscând că o parte erau saduchei şi cealaltă farisei, a strigat în sinedriu: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de farisei; pentru speranţă şi învierea morţilor sunt eu judecat“. 7 Şi, când a spus el aceasta, s-a făcut tulburare între farisei şi saduchei; şi mulţimea s-a împărţit. 8 Pentru că saducheii zic că nu există înviere, nici înger, nici duh, dar fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9 Şi s-a făcut mare agitaţie; şi cărturarii din partida fariseilor, ridicându-se, se certau, spunând: „Nu găsim nimic rău în omul acesta; şi dacă i-a vorbit un duh sau un înger?“ 10 Şi, stârnindu-se mare tulburare, comandantul, temându-se ca Pavel să nu fie sfâşiat de ei, a poruncit trupei să coboare şi să-l ia cu forţa din mijlocul lor şi să-l ducă în fortăreaţă. 11 Dar, în noaptea următoare, Domnul a stat lângă el şi a spus: „Îndrăzneşte, pentru că, după cum ai mărturisit cele despre Mine la Ierusalim, aşa trebuie să mărturiseşti şi la Roma“.
12 Şi, când s-a făcut ziuă, iudeii, unindu-se într-o ceată, s-au legat cu blestem, spunând că nu vor mânca, nici nu vor bea, până când nu-l vor omorî pe Pavel. 13 Şi erau mai mult de patruzeci cei care se legaseră prin acest jurământ; 14 şi au venit la preoţii de seamă şi la bătrâni şi au spus: „Noi ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până nu-l vom omorî pe Pavel. 15 Acum deci voi, împreună cu sinedriul, faceţi cunoscut comandantului să-l aducă jos la voi, ca şi cum aţi vrea să cercetaţi mai exact cele despre el; şi noi, mai înainte de a se apropia el, suntem gata să-l omorâm“. 16 Dar fiul surorii lui Pavel, auzind despre cursa lor, a venit şi a intrat în fortăreaţă şi i-a spus lui Pavel. 17 Şi Pavel, chemând la sine pe unul dintre centurioni, i-a spus: „Du-l pe tânărul acesta la comandant, pentru că are să-i spună ceva“. 18 Deci el, luându-l, l-a dus la comandant şi ·a spus: „Deţinutul Pavel m-a chemat la sine şi m-a rugat să-l aduc la tine pe acest tânăr, care are să-ţi spună ceva“. 19 Şi comandantul, luându-l de mână şi retrăgându-se deoparte, l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?“ 20 Şi el a spus: „Iudeii s-au înţeles să te roage ca mâine să-l aduci pe Pavel jos în sinedriu, ca şi cum ai vrea să cercetezi mai exact despre el. 21 Tu deci nu te lăsa convins de ei, pentru că mai mult de patruzeci de bărbaţi dintre ei, care s-au legat cu blestem nici să nu mănânce, nici să nu bea, până când nu-l vor omorî, i-au întins o cursă; şi acum ei sunt gata, aşteptând promisiunea de la tine. 22 Atunci comandantul a dat drumul tânărului, poruncindu-i: „Nu spune nimănui că mi-ai făcut cunoscut acestea“. 23 Şi, chemând la sine pe doi dintre centurioni, a spus: „De la ceasul al treilea din noapte pregătiţi două sute de ostaşi ca să meargă până la Cezareea şi şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţaşi“. 24 Şi a poruncit să aducă animale, ca să-l aşeze pe Pavel deasupra şi să-l ducă teafăr la Felix, 25 guvernatorul, scriind o scrisoare cu acest conţinut: 26 „Claudius Lisias, către preaalesul guvernator Felix: Salut! 27 Pe acest om, fiind prins de iudei şi aproape să fie omorât de ei, venind eu cu trupele, l-am scăpat, aflând că este roman. 28 Şi, dorind să cunosc motivul pentru care-l acuzau, l-am adus jos la sinedriul lor; 29 am găsit că era acuzat pentru întrebări ale legii lor, dar neavând împotriva lui nici o învinuire vrednică de moarte sau de lanţuri. 30 Dar, fiind înştiinţat că va fi un complot împotriva omului acestuia, îndată l-am trimis la tine, poruncind şi acuzatorilor lui să spună înaintea ta ce au împotriva lui“. 31 Deci ostaşii, după cum le fusese poruncit, l-au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea la Antipatrida 32 şi, a doua zi, lăsând călăreţii să meargă împreună cu el, s-au întors la fortăreaţă. 33 Şi aceştia, intrând în Cezareea şi dând guvernatorului scrisoarea, i l-au prezentat şi pe Pavel. 34 Şi, după ce a citit-o şi a întrebat din ce provincie este şi a aflat că din Cilicia, 35 a spus: „Te voi asculta amănunţit când vor sosi şi acuzatorii tăi“. Şi a poruncit să fie păzit în pretoriul lui Irod.