1 Şi, după cinci zile, marele preot Anania a coborât cu bătrânii şi cu un orator, unul Tertul, şi au adus plângere împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului. 2 Şi el fiind chemat, Tertul a început să-l acuze, spunând: „Întrucât ne bucurăm de multă pace prin tine şi sunt luate măsuri excelente pentru această naţiune prin prevederea ta, 3 le primim bine întotdeauna şi pretutindeni, preaalesule Felix, cu toată mulţumirea. 4 Dar, ca să nu te reţin mai mult, te rog, în bunătatea ta, să ne asculţi pe scurt. 5 Pentru că ·l-am găsit pe omul acesta ca o ciumă şi stârnind răzvrătire printre toţi iudeii din lume şi fiind un conducător al sectei nazarinenilor, 6 care a încercat să profaneze şi templul şi pe care l-am prins şi am vrut să-l judecăm după legea noastră; 7 dar, venind comandantul Lisias, l-a scos cu forţa din mâinile noastre, 8 poruncind acuzatorilor lui să vină la tine; cercetându-l, vei putea tu însuţi să cunoşti exact toate lucrurile de care noi îl acuzăm“. 9 Şi s-au alăturat şi iudeii împotriva lui Pavel, spunând că aşa este. 10 Iar Pavel, după ce guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, a răspuns: „Ştiind că de mulţi ani eşti judecător al acestei naţiuni, bucuros mă apăr în cele referitoare la mine. 11 Pentru că poţi cunoaşte că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit ca să mă închin la Ierusalim; 12 şi nici în templu nu m-au găsit stând de vorbă cu cineva sau făcând agitaţie în mulţime, nici în sinagogi, nici prin cetate; 13 nici nu pot dovedi cele de care mă acuză acum. 14 Dar îţi mărturisesc aceasta, că, după Calea pe care ei o numesc sectă, aşa slujesc Dumnezeului părinţilor mei, crezând toate cele scrise în lege şi în profeţi, 15 având în Dumnezeu speranţa, pe care şi ei înşişi o au, că va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi. 16 În aceasta şi eu mă deprind să am în totul o conştiinţă fără vină faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. 17 Şi, după mulţi ani, am venit să aduc milostenii naţiunii mele şi daruri. 18 Atunci m-au găsit curăţit în templu, nici cu mulţime, nici cu agitaţie. 19 Dar erau nişte iudei din Asia, care ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta şi să mă acuze, dacă ar avea ceva împotriva mea; 20 sau chiar aceştia să spună ce rău au găsit în mine, când am stat înaintea sinedriului, 21 în afară de acest singur cuvânt pe care l-am strigat stând între ei: «Pentru învierea morţilor sunt eu judecat astăzi înaintea voastr㻓. 22 Şi Felix, cunoscând mai exact cele despre Cale, i-a amânat, spunând: „Când va coborî comandantul Lisias, voi hotărî cele despre voi“. 23 Şi i-a poruncit centurionului să-l păzească şi să aibă libertate şi să nu-l oprească pe nici unul dintre ai lui să-i slujească.
24 Şi, după câteva zile, Felix, venind împreună cu Drusila, soţia lui, care era iudeică, a trimis după Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos. 25 Şi, pe când vorbea el despre dreptate şi înfrânare şi judecata viitoare, Felix, plin de teamă, a răspuns: „Acum mergi şi, când voi avea o ocazie, te voi chema“, 26 sperând, în acelaşi timp, că Pavel îi va da bani; de aceea şi trimitea după el mai des şi vorbea cu el. 27 Iar când s-au împlinit doi ani, Felix a fost înlocuit de succesorul său, Porcius Festus. Şi Felix, dorind să câştige favoarea iudeilor, l-a lăsat pe Pavel legat.