1 Şi Petru şi Ioan se suiau împreună la templu, la ceasul rugăciunii, al nouălea. 2 Şi un om care era olog din pântecele mamei sale, era adus şi pus în fiecare zi la poarta templului, numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei care intrau în templu. 3 Acesta, văzând pe Petru şi pe Ioan că vor să intre în templu, le-a cerut milostenie. 4 Şi Petru, uitându-se ţintă la el, împreună cu Ioan, a spus: „Uită-te la noi!“ 5 Şi el îi privea atent, aşteptând să primească ceva de la ei. 6 Dar Petru a spus: „Argint şi aur n-am, dar ce am, aceasta îţi dau: În Numele lui Isus Hristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!“ 7 Şi, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat; şi îndată i s-au întărit picioarele şi gleznele; 8 şi, sărind, a stat în picioare şi umbla, şi a intrat împreună cu ei în templu, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu. 9 Şi tot poporul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu; 10 şi îl recunoşteau că el era cel care şedea pentru milostenie la poarta „Frumoasă“ a templului; şi s-au umplut de mirare şi de uimire pentru ceea ce i se întâmplase. 11 Şi, pe când se ţinea el de Petru şi de Ioan, tot poporul, foarte mirat, a alergat la ei în pridvorul numit al lui Solomon.
12 Şi Petru, văzând aceasta, a răspuns poporului: „Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de aceasta? sau de ce vă uitaţi lung la noi, ca şi cum prin propria noastră putere sau evlavie l-am fi făcut să umble? 13 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri L-a glorificat pe Slujitorul Său, Isus, pe care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, când acesta hotărâse să-I dea drumul. 14 Dar voi L-aţi tăgăduit pe Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş; 15 şi L-aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre morţi, pentru care noi suntem martori. 16 Şi, prin credinţa în Numele Lui, Numele Lui l-a întărit pe acesta, pe care-l vedeţi şi-l ştiţi; şi credinţa care este prin El i-a dat sănătatea aceasta deplină înaintea voastră, a tuturor. 17 Şi acum, fraţilor, ştiu că în neştiinţă aţi lucrat, ca şi mai-marii voştri; 18 dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce anunţase mai înainte prin gura tuturor profeţilor, că Hristosul Său va pătimi. 19 Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină timpuri de înviorare de la faţa Domnului 20 şi să-L trimită pe Acela care a fost rânduit dinainte pentru voi, pe Isus Hristos, 21 pe care cerul trebuie, în adevăr, să-L primească, până la timpuri de restabilire a tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime. 22 Moise, în adevăr, a zis: «Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet ca mine; de El să ascultaţi în toate câte vă va vorbi. 23 Şi va fi că orice suflet care nu va asculta de Profetul acela va fi nimicit din popor». 24 Şi, în adevăr, toţi profeţii de la Samuel şi cei care au urmat, atâţi câţi au vorbit, au şi anunţat zilele acestea. 25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, zicând lui Avraam: «Şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului». 26 Dumnezeu, înviindu-L pe Slujitorul Său, vi L-a trimis întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare de la răutăţile voastre“.