1 Şi, lucrând împreună, vă şi îndemnăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar 2 (pentru că El spune: „La timp potrivit te-am ascultat şi într-o zi de mântuire te-am ajutat“. Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii): 3 nedând nici un prilej de poticnire în nimic, pentru ca slujba să nu fie defăimată; 4 ci, în totul, recomandându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, 5 în bătăi, în închisori, în tulburări, în osteneli, în vegheri, în posturi, 6 în curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duh Sfânt, în dragoste neprefăcută, 7 în cuvânt al adevărului, în putere a lui Dumnezeu; prin armele dreptăţii, cele din dreapta şi din stânga, 8 prin glorie şi prin dezonoare, prin vorbire de rău şi prin vorbire de bine: ca înşelători, deşi adevăraţi; 9 ca necunoscuţi, deşi bine-cunoscuţi; ca murind, deşi, iată, trăim; ca pedepsiţi, dar nu omorâţi; 10 ca întristaţi, dar întotdeauna bucurându-ne; ca săraci, dar îmbogăţind pe mulţi; ca neavând nimic, dar stăpânind toate.
11 Gura noastră este deschisă către voi, corintenilor, inima noastră este largă. 12 Voi nu sunteţi strâmtoraţi în noi, ci sunteţi strâmtoraţi înăuntrul vostru. 13 Dar, ca răsplată dreaptă (vorbesc ca şi copiilor mei), lărgiţi-vă şi voi!
14 Nu vă înjugaţi nepotrivit cu cei necredincioşi; pentru că ce legătură este între dreptate şi fărădelege sau ce comuniune are lumina cu întunericul? 15 şi ce înţelegere are Hristos cu Belial sau ce parte are un credincios cu un necredincios? 16 Şi ce înţelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Pentru că voi sunteţi un templu al Dumnezeului celui viu, după cum a spus Dumnezeu: „Voi locui în ei şi voi umbla între ei; şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu“. 17 De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi“, spune Domnul; şi „nu atingeţi ce este necurat, şi Eu vă voi primi; 18 şi vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice“, spune Domnul Cel Atotputernic.