1 ✸ „Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, naţiunile şi limbile care locuiesc pe tot pământul:
Pacea să vi se înmulţească!
2 Mi-a plăcut să vă arăt semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt faţă de mine.
3 Ce mari sunt semnele Lui! Şi ce puternice sunt minunile Lui!
Împărăţia Lui este o împărăţie eternă şi stăpânirea Lui este din generaţie în generaţie.
4 Eu, Nebucadneţar, eram liniştit în casa mea şi înfloream în palatul meu. 5 Am văzut un vis care m-a înfricoşat; şi gândurile în patul meu şi viziunile din capul meu m-au tulburat. 6 De aceea am dat o hotărâre să se aducă înaintea mea toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi poată face cunoscut interpretarea visului. 7 Atunci au intrat cărturarii, descântătorii, caldeenii şi astrologii. Şi eu am spus visul înaintea lor, dar ei nu mi-au făcut cunoscut interpretarea lui. 8 Dar la urmă a intrat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, după numele dumnezeului meu, şi în care este duhul dumnezeilor sfinţi; 9 şi am spus înaintea lui visul: „Beltşaţare, căpetenia cărturarilor, pentru că ştiu că duhul dumnezeilor sfinţi este în tine şi nici o taină nu este prea grea pentru tine, spune-mi viziunile visului meu pe care l-am văzut şi interpretarea lui. 10 Iată viziunile din capul meu, în patul meu: Priveam şi iată un copac în mijlocul pământului, şi înălţimea lui era mare. 11 Copacul a crescut şi s-a întărit şi înălţimea lui ajungea până la ceruri şi se vedea până la marginea întregului pământ. 12 Frunzele lui erau frumoase şi roadele lui îmbelşugate şi în el era hrană pentru toţi; fiarele câmpului găseau umbră sub el şi păsările cerurilor locuiau în ramurile lui şi orice făptură se hrănea din el.
13 Priveam în viziunile din capul meu, în patul meu şi, iată, un veghetor, unul sfânt, a coborât din ceruri. 14 El a strigat tare şi a zis aşa: «Doborâţi copacul şi tăiaţi-i ramurile, scuturaţi-i frunzele şi risipiţi-i roadele; să fugă fiarele de sub el şi păsările de pe ramurile lui! 15 Dar lăsaţi butucul rădăcinilor lui în pământ, cu o legătură de fier şi de aramă în iarba verde a câmpului, şi să fie scăldat de roua cerurilor; şi partea lui să fie cu fiarele în iarba pământului. 16 Inima să i se schimbe din inimă de om şi să i se dea o inimă de fiară; şi să treacă şapte timpuri peste el.
17 Hotărârea aceasta este prin porunca veghetorilor, şi cererea este prin cuvântul sfinţilor, ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă oricui vrea şi ridică peste ea pe cel mai de jos dintre oameni».
18 Acest vis l-am văzut eu, Nebucadneţar, împăratul; şi tu, Beltşaţare, spune interpretarea lui, pentru că toţi înţelepţii împărăţiei mele nu-mi pot face cunoscut interpretarea, dar tu eşti în stare, pentru că duhul dumnezeilor sfinţi este în tine“.
19 Atunci Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, a rămas înmărmurit un ceas şi gândurile lui l-au tulburat. Împăratul a vorbit şi a zis: „Beltşaţare, să nu te tulbure visul şi interpretarea lui“.
Beltşaţar a răspuns şi a zis: „Domnul meu, visul să fie pentru cei care te urăsc şi interpretarea lui pentru vrăjmaşii tăi. 20 Copacul pe care l-ai văzut crescând şi întărindu-se, a cărui înălţime ajungea până la ceruri şi se vedea pe tot pământul, 21 ale cărui frunze erau frumoase, şi roadele lui îmbelşugate, şi în care era hrană pentru toţi, sub care locuiau fiarele câmpului şi pe ramurile căruia îşi aveau locuinţa păsările cerurilor, 22 eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic; pentru că mărimea ta a crescut şi ajunge până la ceruri, şi stăpânirea ta până la capătul pământului.
23 Şi că împăratul a văzut un veghetor, unul sfânt, coborând din ceruri şi zicând: «Doborâţi copacul şi distrugeţi-l, totuşi lăsaţi butucul rădăcinilor lui în pământ, cu o legătură de fier şi de aramă în iarba verde a câmpului şi să fie scăldat de roua cerurilor şi partea lui să fie cu fiarele câmpului, până vor trece peste el şapte timpuri», 24 aceasta este interpretarea, împărate, şi aceasta este hotărârea Celui Preaînalt, care vine peste domnul meu, împăratul: 25 Te vor alunga dintre oameni şi locuinţa ta va fi cu fiarele câmpului şi te vor face să mănânci iarbă ca boii şi te vor scălda cu roua cerurilor; şi şapte timpuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă oricui vrea. 26 Şi că s-a poruncit să se lase butucul rădăcinilor copacului: împărăţia ta îţi va rămâne ţie, după ce vei cunoaşte că cerurile stăpânesc. 27 De aceea, împărate, să-ţi fie plăcut sfatul meu şi rupe-o cu păcatele tale prin dreptate, şi cu nelegiuirile tale prin îndurare faţă de cei săraci; poate că aceasta îţi va prelungi pacea“.
28 Toate acestea au venit asupra împăratului Nebucadneţar. 29 După trecerea a douăsprezece luni, se plimba pe palatul împărăţiei Babilonului. 30 Împăratul a vorbit şi a zis: „Nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am construit eu pentru casa împărăţiei, prin tăria puterii mele şi spre gloria măreţiei mele?“
31 Cuvântul era încă în gura împăratului şi a venit un glas din ceruri, zicând: „Ţie ţi se spune, împărate Nebucadneţar: ţi s-a luat împărăţia! 32 Şi te vor alunga dintre oameni şi locuinţa ta va fi cu fiarele câmpului; te vor face să mănânci iarbă ca boii şi şapte timpuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Prea înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă oricui vrea“.
33 Şi în acelaşi ceas s-a împlinit cuvântul asupra lui Nebucadneţar: şi a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii şi i s-a scăldat trupul cu roua cerurilor, până i-au crescut perii ca penele vulturilor şi unghiile ca ghearele păsărilor.
34 „Şi, la sfârşitul zilelor, eu, Nebucadneţar, mi-am ridicat ochii spre ceruri şi cunoştinţa mea s-a întors la mine; şi L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt şi L-am lăudat şi L-am onorat pe Cel care trăieşte etern,
a cărui stăpânire este o stăpânire eternă şi a cărui împărăţie este din generaţie în generaţie.
35 Şi toţi locuitorii pământului sunt socotiţi ca o nimica;
şi El face după voia Sa în oştirea cerurilor şi între locuitorii pământului;
şi nimeni nu poate să-I oprească mâna sau să-I zică: «Ce faci?»
36 În timpul acela, cunoştinţa mea s-a întors la mine; şi, spre gloria împărăţiei mele, strălucirea mea şi măreţia mea s-au întors la mine; şi consilierii mei şi cei mai-mari ai mei m-au căutat; şi am fost restabilit în împărăţia mea şi mi s-a adăugat o măreţie deosebită. 37 Acum, eu, Nebucadneţar, laud şi înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerurilor, pentru că toate lucrările Lui sunt adevăr şi căile Lui sunt judecată şi El poate smeri pe cei care umblă cu mândrie“.