1 „Plecaţi-vă urechea, cerurilor, şi voi vorbi!
Şi ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2 Învăţătura mea să picure ca ploaia,
cuvântul gurii mele să cadă ca roua,
ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă
şi ca ploaia îmbelşugată peste iarbă.
3 Pentru că voi vesti Numele Domnului;
daţi glorie Dumnezeului nostru.
4 El este Stânca, lucrarea Sa este desăvârşită,
pentru că toate căile Lui sunt drepte.
El este un Dumnezeu al credincioşiei şi în El nu este înşelăciune,
El este drept şi adevărat.
5 Ei s-au stricat faţă de El:
prihana lor nu este cea a fiilor Lui,
sunt o generaţie sucită şi stricată.
6 Aşa răsplătiţi voi Domnului,
popor nechibzuit şi neînţelept?
Nu este El Tatăl tău care te-a cumpărat?
Nu te-a făcut El şi te-a întemeiat?
7 Adu-ţi aminte de zilele de demult,
socoteşte anii din generaţie în generaţie.
Întreabă pe tatăl tău, şi-ţi va arăta,
pe bătrânii tăi, şi-ţi vor spune.
8 Când Cel Preaînalt împărţea naţiunilor moştenirea lor,
când despărţea pe fiii oamenilor,
a aşezat hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israel.
9 Pentru că partea Domnului este poporul Său,
Iacov este sorţul moştenirii Sale.
10 El l-a găsit într-o ţară pustie
şi în pustiul urletelor unei singurătăţi,
El l-a înconjurat, l-a îngrijit,
l-a păzit ca lumina ochiului Său.
11 Cum îşi scutură vulturul cuibul,
pluteşte peste puii săi,
îşi întinde aripile,
îi ia, îi poartă pe aripile lui tari:
12 aşa l-a condus Domnul singur
şi n-a fost nici un dumnezeu străin cu El.
13 L-a făcut să călărească pe înălţimile pământului
şi a mâncat rodul câmpului;
şi l-a făcut să sugă miere din stâncă
şi untdelemn din stânca de cremene,
14 unt de la vaci şi lapte de la oi,
cu grăsimea mieilor
şi a berbecilor născuţi în Basan şi a ţapilor,
cu grâu gras;
şi ai băut vin curat, sângele strugurelui.
15 Şi Ieşurun s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior.
Te-ai îngrăşat,
te-ai îngroşat,
te-ai acoperit cu grăsime!
Atunci L-a părăsit pe Dumnezeul care l-a făcut
şi a dispreţuit Stânca mântuirii sale.
16 L-au întărâtat la gelozie cu dumnezei străini,
L-au provocat la mânie cu urâciuni.
17 Au jertfit demonilor care nu sunt dumnezei,
unor dumnezei pe care nu i-au cunoscut,
unora noi, de curând veniţi,
de care părinţii voştri nu s-au temut.
18 De Stânca cea care te-a născut ai uitat
şi nu ţi-ai adus aminte de Dumnezeul care ţi-a dat naştere.
19 Şi Domnul a văzut şi i-a dispreţuit,
din cauza întărâtării fiilor Săi şi a fiicelor Sale.
20 Şi a zis: «Îmi voi ascunde faţa de ei,
voi vedea care le va fi sfârşitul;
pentru că ei sunt o generaţie stricată,
fii în care nu este credincioşie.
21 M-au întărâtat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu
şi M-au mâniat cu deşertăciunile lor;
şi-i voi întărâta la gelozie prin ceea ce nu este popor
şi-i voi mânia printr-o naţiune nebună.
22 Pentru că în mânia Mea s-a aprins un foc
şi va arde până la cea mai adâncă Locuinţă a morţilor
şi va mistui pământul şi venitul lui
şi va aprinde temeliile munţilor.
23 Voi îngrămădi rele asupra lor,
Îmi voi consuma săgeţile împotriva lor.
24 Vor fi topiţi de foame şi roşi de arsuri mistuitoare
şi de molimă amară;
şi voi trimite dintele fiarelor asupra lor,
otrava târâtoarelor din ţărână.
25 Afară îi va răpi sabia şi în cămăruţe spaima,
pe flăcău şi pe fecioară,
pe sugar şi pe omul cu perii albi».
26 Am zis: «Îi voi risipi,
le voi şterge amintirea dintre oameni,
27 dacă nu M-aş teme de sfidarea vrăjmaşului,
ca nu cumva potrivnicii lor să înţeleagă greşit
şi să zică: «Mâna noastră este înălţată, şi nu Domnul a făcut toate acestea!»
28 Pentru că ei sunt o naţiune care şi-a pierdut sfatul
şi nu este pricepere în ei.
29 Dacă ei ar fi fost înţelepţi ca să înţeleagă aceasta,
ar fi cugetat la sfârşitul lor de la urmă.
30 Cum ar urmări unul o mie
şi doi ar fugări zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor
şi nu i-ar fi predat Domnul!
31 Pentru că stânca lor nu este ca Stânca noastră;
chiar vrăjmaşii noştri sunt judecători.
32 Pentru că viţa lor este din viţa Sodomei
şi din câmpiile Gomorei:
strugurii lor sunt struguri de fiere,
bobiţele lor sunt amare.
33 Vinul lor este otrava şerpilor
şi veninul crud al viperelor.
34 Nu este lucrul acesta ascuns la Mine,
pecetluit printre vistieriile Mele?
35 A Mea este răzbunarea şi răsplata
la timpul când le va aluneca piciorul;
pentru că ziua nenorocirii lor se apropie
şi ce le este pregătit se grăbeşte».
36 Pentru că Domnul va judeca pe poporul Său
şi Se va întoarce pentru robii Săi,
când va vedea că puterea lor s-a dus
şi nu va fi nici unul închis sau lăsat liber.
37 Şi va zice: «Unde sunt dumnezeii lor,
stânca în care şi-au pus încrederea,
38 care mâncau grăsimea jertfelor lor
şi beau vinul darului lor de băutură?
Să se ridice şi să vă ajute,
ei să fie o ocrotire peste voi!
39 Vedeţi acum că Eu, Eu sunt,
şi nu este dumnezeu în afară de Mine.
Eu omor şi Eu fac viu!
Eu rănesc şi Eu vindec
şi nu este nimeni care să vă salveze din mâna Mea.
40 Pentru că Îmi ridic mâna spre ceruri şi zic:
«Viu sunt Eu pentru totdeauna!
41 Dacă-Mi voi ascuţi fulgerul sabiei
şi dacă mâna Mea va apuca judecata,
voi da răzbunare potrivnicilor Mei
şi voi răsplăti celor care Mă urăsc.
42 Îmi voi îmbăta săgeţile de sânge
şi sabia Mea va înghiţi carne,
le voi îmbăta de sângele celor ucişi şi al celor captivi,
de capul căpeteniilor vrăjmaşului».
43 Bucuraţi-vă, naţiunilor, cu poporul Său,
pentru că El va răzbuna sângele robilor Săi
şi va da răzbunare vrăjmaşilor Săi
şi va face ispăşire pentru ţara Sa, pentru poporul Său“.
44 Şi Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului, el şi Iosua, fiul lui Nun. 45 Şi Moise a terminat de spus toate cuvintele acestea întregului Israel. 46 Şi le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vi le mărturisesc astăzi, ca să le porunciţi fiilor voştri să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia. 47 Pentru că nu este un cuvânt zadarnic pentru voi, ci este viaţa voastră şi prin acest cuvânt vă veţi înmulţi zilele în ţara în care treceţi Iordanul, ca s-o stăpâniţi.
48 Şi Domnul a vorbit lui Moise în aceeaşi zi, spunând: 49 „Suie-te pe muntele acesta, Abarim, pe muntele Nebo, care este în ţara Moabului, care este în dreptul Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului, pe care o dau în stăpânire fiilor lui Israel. 50 Şi tu vei muri pe muntele pe care te sui şi vei fi adăugat la poporul tău, cum a murit Aaron, fratele tău, pe muntele Hor, şi a fost adăugat la poporul său; 51 pentru că aţi fost necredincioşi faţă de Mine în mijlocul fiilor lui Israel, la apele Meriba-Cades, în pustiul Ţin; pentru că nu M-aţi sfinţit în mijlocul fiilor lui Israel. 52 Pentru că vei vedea ţara înaintea ta, dar nu vei intra acolo, în ţara pe care o dau fiilor lui Israel“.