10
Muştele moarte fac să miroasă urât şi să fermenteze untdelemnul făcătorului de mir; tot aşa, puţină nebunie este mai grea decât înţelepciunea şi onoarea.
Inima înţeleptului este la dreapta lui, dar inima nebunului la stânga lui.
Şi chiar când cel care este nebun umblă pe cale, îi lipseşte mintea şi spune oricui că este nebun.
Dacă duhul stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu-ţi părăsi locul, pentru că liniştea astâmpără păcate mari.
Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine de la stăpânitor:
nebunia este aşezată în mari demnităţi, iar cei bogaţi stau într-o poziţie de jos.
Am văzut robi călare şi căpetenii mergând pe jos ca nişte robi.
Cel care sapă o groapă va cădea în ea şi pe cel care dărâmă un zid îl muşcă un şarpe.
Cel care mută pietre se răneşte cu ele; cel care despică lemne se poate lovi cu ele.
10 Dacă fierul este tocit şi nu i se ascute tăişul, atunci este nevoie de mai multă putere; dar înţelepciunea este de folos ca să dea reuşită.
11 Dacă şarpele muşcă pentru că nu este descântec, atunci descântătorul nu are nici un folos.
12 Cuvintele din gura înţeleptului sunt plăcute; dar buzele nebunului îl înghit pe el însuşi.
13 Începutul cuvintelor gurii lui este prostie, iar sfârşitul vorbirii lui este nebunie curată. 14 Şi nebunul înmulţeşte cuvintele.
Omul nu ştie ce va fi; şi cine-i va spune ce va fi după el?
15 Truda nebunilor îi oboseşte, pentru că ei nu ştiu cum să meargă spre cetate.
16 Vai de tine, ţară, când împăratul tău este un copil şi mai-marii tăi se ospătează dimineaţa!
17 Ferice de tine, ţară, când împăratul tău este un fiu de neam ales şi mai-marii tăi mănâncă la timp, pentru întărire, iar nu pentru beţie!
18 De multă lene construcţia cade şi prin lenevirea mâinilor picură în casă.
19 Ospăţul se face pentru veselie şi vinul înveseleşte viaţa, dar banii răspund la toate.
20 Nu blestema pe împărat nici chiar în gândul tău şi nu blestema pe cel bogat în dormitorul tău: pentru că pasărea cerurilor va duce glasul şi cea care are aripi va da pe faţă cuvintele.