1 Aruncă-ţi pâinea pe ape, pentru că după multe zile o vei găsi.
2 Împarte la şapte şi chiar la opt, pentru că nu ştii ce rău va veni peste pământ.
3 Dacă norii sunt plini de ploaie, se golesc pe pământ; şi dacă un copac cade spre sud sau spre nord, în locul unde cade copacul, acolo va rămâne.
4 Cel care se uită după vânt nu va semăna şi cel care priveşte la nori nu va secera.
5 Cum nu ştii care este calea vântului, cum se fac oasele în pântecele celei însărcinate, tot aşa nu cunoşti lucrarea lui Dumnezeu, care face totul.
6 Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi seara nu lăsa să ţi se odihnească mâna; pentru că nu ştii care va reuşi: aceasta sau aceea sau dacă amândouă vor fi la fel de bune.
7 Cu adevărat, dulce este lumina şi este plăcut pentru ochi să vadă soarele.
8 Iar dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure în ei toţi; totuşi să-şi amintească de zilele de întuneric, pentru că vor fi multe; tot ce vine este deşertăciune.
9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta şi să te înveselească inima ta în zilele tinereţii tale şi umblă pe căile inimii tale şi după privirea ochilor tăi; dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va chema la judecată.
10 Îndepărtează deci necazul din inima ta şi alungă răul din carnea ta, deoarece tinereţea şi zorile vieţii sunt deşertăciune.