1 Şi adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, înainte de a veni zilele cele rele şi de a se apropia anii despre care vei zice: „N-am nici o plăcere în ei“,
2 înainte de a se întuneca soarele şi lumina şi luna şi stelele şi de a se întoarce norii după ploaie,
3 în ziua când tremură paznicii casei şi se încovoaie cei tari şi încetează râşnitorii, pentru că sunt puţini, şi se întunecă cei care se uită pe ferestre
4 şi se închid uşile dinspre stradă; când slăbeşte uruitul râşnitorilor şi te trezeşti la glasul păsării şi se aud înăbuşit toate fiicele cântării;
5 te temi, de asemenea, de ce este înalt şi spaimele sunt pe cale şi migdalul este în floare şi lăcusta este o povară şi dorinţa s-a dus, pentru că omul merge spre casa lui dintotdeauna şi bocitorii cutreieră străzile;
6 înainte ca funia de argint să se slăbească şi vasul de aur să se sfărâme şi urciorul să se spargă la izvor şi roata să se strice la fântână
7 şi ţărâna să se întoarcă în pământ, cum era, şi duhul să se întoarcă la Dumnezeu, care l-a dat.
8 Deşertăciunea deşertăciunilor, spune Eclesiastul, totul este deşertăciune!
9 Şi mai mult, pentru că Eclesiastul a fost înţelept, a mai învăţat pe popor cunoaşterea, şi el a cugetat şi a căutat, a pus în ordine multe proverbe. 10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute; şi ceea ce s-a scris este drept, cuvinte ale adevărului.
11 Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe, şi culegerile lor, ca nişte piroane înfipte: sunt date de un singur păstor. 12 Şi, pe lângă aceasta, fiul meu, ia seama la ele; a face multe cărţi n-are sfârşit şi mult studiu este o oboseală a cărnii.
13 Să ascultăm încheierea tuturor celor spuse: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Pentru că aceasta este datoria oricărui om.
14 Pentru că Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău.