1 Şi Duhul m-a ridicat şi m-a adus la poarta dinspre răsărit a casei Domnului, care priveşte spre răsărit; şi, iată, la intrarea porţii erau douăzeci şi cinci de bărbaţi; şi am văzut în mijlocul lor pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpetenii ale poporului. 2 Şi El mi-a zis: „Fiu al omului, aceştia sunt oamenii care uneltesc nelegiuire şi care dau sfat rău în cetatea aceasta, 3 care zic: «Nu este timpul ca să construim case; această cetate este cazanul, şi noi carnea». 4 De aceea, profeţeşte împotriva lor, profeţeşte, fiu al omului!“
5 Şi Duhul Domnului a venit peste mine şi mi-a zis: „Vorbeşte: Aşa zice Domnul: «Aşa aţi zis, casă a lui Israel! Şi ştiu lucrurile care vă vin în minte! 6 Aţi înmulţit pe cei ucişi ai voştri în cetatea aceasta şi aţi umplut străzile ei cu cei ucişi»“.
7 De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: „Cei ucişi ai voştri, pe care i-aţi pus în mijlocul ei, ei sunt carnea, iar această cetate este cazanul; dar pe voi vă voi scoate din mijlocul ei. 8 V-aţi temut de sabie, şi sabie voi aduce asupra voastră“, zice Domnul Dumnezeu. 9 „Şi vă voi scoate din mijlocul ei şi vă voi da în mâna străinilor şi voi împlini judecăţi împotriva voastră. 10 Veţi cădea prin sabie; vă voi judeca în hotarele lui Israel şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul. 11 Această cetate nu va fi cazanul vostru, nici voi nu veţi fi carnea în mijlocul ei; vă voi judeca în hotarele lui Israel. 12 Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, în ale Cărui rânduieli n-aţi umblat şi pe ale Cărui judecăţi nu le-aţi împlinit, ci aţi lucrat după judecăţile naţiunilor care sunt în jurul vostru“.
13 Şi a fost aşa: pe când profeţeam, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Şi am căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas tare şi am zis: „Vai, Doamne Dumnezeule, vei nimici cu totul rămăşiţa lui Israel?“
14 Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 15 zicând: „Fiu al omului, fraţii tăi, da, fraţii tăi, bărbaţii rudeniei tale şi toată casa lui Israel, ei toţi sunt aceia către care locuitorii Ierusalimului zic: «Depărtaţi-vă de la Domnul; nouă ni s-a dat ţara aceasta în stăpânire!»“
16 De aceea spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu: „Deşi i-am dus departe printre naţiuni şi deşi i-am împrăştiat prin felurite ţări, totuşi le voi fi ca un mic locaş sfânt, în ţările unde ei au ajuns“.
17 De aceea spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu: „Şi vă voi aduna dintre popoare şi vă voi strânge din ţările în care sunteţi împrăştiaţi şi vă voi da pământul lui Israel“.
18 „Şi vor veni acolo şi vor îndepărta din ea toate lucrurile ei dezgustătoare şi toate urâciunile ei. 19 Şi le voi da o inimă neîmpărţită. Şi voi pune în voi un duh nou. Şi voi lua inima de piatră din carnea lor şi le voi da o inimă de carne, 20 ca să umble în rânduielile Mele şi să păzească judecăţile Mele şi să le facă. Şi ei Îmi vor fi popor şi Eu le voi fi Dumnezeu. 21 Dar cât despre aceia a căror inimă umblă după lucrurile lor dezgustătoare şi urâcioase, le voi răsplăti faptele lor asupra capetelor lor“, zice Domnul Dumnezeu.
22 Şi heruvimii şi-au înălţat aripile, şi roţile erau lângă ei; şi gloria Dumnezeului lui Israel era peste ei, deasupra. 23 Şi gloria Domnului s-a suit din mijlocul cetăţii şi s-a oprit pe muntele care este pe partea de răsărit a cetăţii. 24 Şi Duhul m-a ridicat şi m-a adus în viziune, prin Duhul lui Dumnezeu, în Caldeea, la cei din captivitate; şi viziunea pe care am văzut-o s-a înălţat de la mine. 25 Şi am spus celor din captivitate toate lucrurile pe care mi le arătase Domnul.