1 ✸ Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 2 zicând: „Fiu al omului, tu locuieşti în mijlocul unei case răzvrătite; ei au ochi ca să vadă, şi nu văd; au urechi ca să audă, şi nu aud; pentru că sunt o casă răzvrătită.
3 Şi tu, fiu al omului, pregăteşte-ţi bagajul de captiv şi pleacă în captivitate ziua înaintea ochilor lor; şi să te duci în captivitate înaintea ochilor lor, din locul tău într-alt loc; poate că vor vedea, deşi sunt o casă răzvrătită. 4 Şi scoate-ţi afară lucrurile ziua înaintea ochilor lor, ca bagajul unui captiv, şi tu însuţi ieşi seara înaintea ochilor lor, cum pleacă cei care se duc în captivitate. 5 Sapă prin zid înaintea ochilor lor, şi scoate-le pe acolo. 6 Le vei purta pe umăr înaintea ochilor lor, le vei scoate pe întuneric; îţi vei acoperi faţa şi nu vei vedea pământul; pentru că Eu te-am pus semn pentru casa lui Israel“.
7 Şi am făcut aşa cum mi se poruncise: mi-am scos afară lucrurile ziua, ca pe bagajele unui captiv, şi seara am săpat prin zid cu mâna mea; le-am scos pe întuneric şi le-am purtat pe umăr înaintea ochilor lor.
8 Şi dimineaţa, cuvântul Domnului a fost către mine, 9 zicând: „Fiu al omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, casa cea răzvrătită: «Ce faci?»
10 Spune-le: aşa zice Domnul Dumnezeu: «Profeţia aceasta priveşte pe căpetenia din Ierusalim şi pe toată casa lui Israel care se află acolo». 11 Spune: «Eu sunt semnul vostru. Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor. Vor merge în exil, în captivitate».
12 Şi căpetenia care este în mijlocul lor le va purta pe umăr, pe întuneric, şi va ieşi. Vor săpa prin zid, ca să le scoată prin el. Îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă pământul cu ochii. 13 Şi Îmi voi întinde plasa peste el şi va fi prins în cursa Mea şi-l voi duce la Babilon, în ţara caldeenilor; dar el n-o va vedea, deşi va muri acolo. 14 Şi voi împrăştia în toate vânturile pe toţi cei care-l înconjoară ca să-l ajute, şi toate cetele lui; şi voi scoate sabia după ei.
15 Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăştia printre naţiuni şi-i voi risipi prin felurite ţări. 16 Dar voi lăsa puţini oameni dintre ei, scăpaţi de sabie, de foamete şi de ciumă, ca să spună toate urâciunile lor printre naţiunile unde vor ajunge; şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul“.
17 Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 18 zicând: „Fiu al omului, mănâncă-ţi pâinea cu tremur şi bea-ţi apa cu frică şi cu nelinişte. 19 Şi spune poporului ţării: Aşa zice Domnul Dumnezeu despre locuitorii Ierusalimului, în ţara lui Israel: «Îşi vor mânca pâinea cu nelinişte şi îşi vor bea apa cu groază, pentru că ţara lor va fi lăsată pustie de plinătatea ei, din cauza violenţei tuturor celor care locuiesc în ea. 20 Şi cetăţile care sunt locuite vor fi pustiite şi ţara va fi un pustiu, şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul»“.
21 Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 22 zicând: „Fiu al omului, ce este proverbul acesta pe care-l aveţi în ţara lui Israel, zicând: «Zilele se vor prelungi şi orice viziune nu se împlineşte»? 23 Spune-le deci: Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Voi face să înceteze proverbul acesta şi nu-l vor mai folosi în Israel ca proverb». Ci spune-le: «Sunt aproape zilele şi împlinirea fiecărei viziuni. 24 Pentru că nu va mai fi nici o viziune deşartă, nici ghicire linguşitoare în casa lui Israel. 25 Pentru că Eu, Domnul, voi vorbi; şi cuvântul pe care-l voi spune Eu se va împlini şi nu va mai fi amânat. Pentru că în zilele voastre, casă răzvrătită, voi rosti un cuvânt şi-l voi împlini»“, zice Domnul Dumnezeu.
26 Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 27 zicând: „Fiu al omului, iată, cei din casa lui Israel zic: «Viziunea pe care o vede el este pentru zile îndepărtate şi el profeţeşte despre timpuri îndepărtate».
28 De aceea spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeu: „Nici unul din cuvintele Mele nu va mai fi amânat, ci cuvântul pe care l-am rostit se va împlini“, zice Domnul Dumnezeu.