1 ✸ În anul al zecelea, în luna a zecea, în a douăsprezecea zi a lunii, cuvântul Domnului a fost către mine, 2 zicând: „Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului, şi profeţeşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt. 3 Vorbeşte şi spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu:
«Iată, sunt împotriva ta, Faraon, împărat al Egiptului, balaurul cel mare care stă culcat în mijlocul râurilor lui, care zice: «Râul meu este al meu şi pentru mine însumi l-am făcut!»
4 Şi-ţi voi pune cârlige în fălci şi voi lipi de solzii tăi peştii râurilor tale; şi te voi scoate din mijlocul râurilor tale, şi toţi peştii râurilor tale se vor lipi de solzii tăi.
5 Şi te voi arunca în deşert, pe tine şi pe toţi peştii râurilor tale. Vei cădea pe faţa câmpului, nu vei fi adunat, nici nu vei fi strâns. Te voi da de mâncare fiarelor pământului şi păsărilor cerurilor.
6 Şi toţi locuitorii Egiptului vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, pentru că ei au fost un toiag de trestie pentru casa lui Israel. 7 Când te-au apucat de mână, tu te-ai frânt şi le-ai sfâşiat tot umărul. Şi când s-au rezemat de tine, te-ai rupt şi ai făcut să le tremure toate coapsele».
8 De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: «Iată, voi aduce o sabie asupra ta şi voi nimici din tine pe om şi pe animal. 9 Şi ţara Egiptului va fi o pustietate şi un deşert. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul.
Pentru că a zis: «Râul este al meu şi eu l-am făcut», 10 de aceea, iată, sunt împotriva ta şi împotriva râurilor tale. Şi voi face ţara Egiptului pustiuri aride şi părăsite, de la Migdol până la Siene, chiar până la hotarul Etiopiei. 11 Nici picior de om nu va trece prin ea, nici picior de animal nu va trece prin ea şi nici nu va fi locuită, patruzeci de ani. 12 Şi voi face ţara Egiptului o pustietate în mijlocul ţărilor pustiite, iar cetăţile ei vor fi o pustietate timp de patruzeci de ani în mijlocul cetăţilor părăsite. Şi-i voi împrăştia pe egipteni printre naţiuni şi-i voi risipi prin ţări».
13 Totuşi, aşa zice Domnul Dumnezeu: «La sfârşitul celor patruzeci de ani voi aduna pe egipteni dintre popoarele unde au fost împrăştiaţi; 14 şi voi întoarce captivitatea Egiptului şi-i voi face să se întoarcă în ţara Patros, în ţara lor de naştere; şi acolo vor fi o împărăţie neînsemnată. 15 Va fi cea mai neînsemnată dintre împărăţii şi nu se va mai înălţa peste naţiuni; şi-i voi micşora, ca să nu mai stăpânească peste naţiuni. 16 Şi el nu va mai fi încrederea casei lui Israel, amintind de nelegiuire, când se întorc după ei; şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeu»“.
17 Şi a fost aşa: în al douăzeci şi şaptelea an, în luna întâi, în întâia zi a lunii, cuvântul Domnului a fost către mine, 18 zicând: „Fiu al omului, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a făcut ca oştirea lui să împlinească slujbă grea împotriva Tirului; orice cap a chelit şi orice umăr a fost jupuit; dar n-a avut nici o plată de la Tir, nici el, nici oştirea lui, pentru slujba pe care a făcut-o împotriva lui“. 19 De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: „Iată, voi da ţara Egiptului lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului; şi el îi va lua mulţimea şi-i va răpi prada şi-i va lua jaful; şi aceasta va fi plata oştirii lui. 20 I-am dat ţara Egiptului pentru truda lui cu care a slujit împotriva lui, pentru că au lucrat pentru Mine“, zice Domnul Dumnezeu.
21 „În ziua aceea voi face să înflorească tăria casei lui Israel şi-ţi voi deschide gura în mijlocul lor. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul“.