1 Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 2 zicând: „Fiu al omului, vorbeşte căpeteniei Tirului: Aşa zice Domnul Dumnezeu:
«Pentru că ţi s-a înălţat inima şi ai zis: «Eu sunt un dumnezeu, stau pe scaunul lui Dumnezeu, în inima mărilor!» (şi tu eşti om, şi nu Dumnezeu) şi-ţi pui inima ca inima lui Dumnezeu:
3 iată, tu eşti mai înţelept decât Daniel! Nici o taină nu este ascunsă pentru tine;
4 prin înţelepciunea ta şi prin priceperea ta ţi-ai făcut avere şi ai adunat aur şi argint în vistieriile tale;
5 prin înţelepciunea ta cea mare, prin negoţul tău ţi-ai înmulţit bogăţiile şi ţi s-a înălţat inima din cauza bogăţiilor tale».
6 De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu:
«Pentru că ţi-ai pus inima ca inima lui Dumnezeu,
7 de aceea, iată, voi aduce asupra ta pe străini, pe cei mai nemiloşi dintre naţiuni; şi ei îşi vor scoate săbiile împotriva frumuseţii înţelepciunii tale şi-ţi vor întina strălucirea.
8 Te vor coborî în groapă şi vei muri de moartea celor ucişi în inima mărilor.
9 Vei mai zice tu înaintea celui care te va ucide: «Eu sunt Dumnezeu»? Dar tu vei fi un om, şi nu Dumnezeu, în mâna celui care te străpunge.
10 Vei muri de moartea celor necircumcişi, de mâna străinilor,
pentru că Eu am vorbit»“, zice Domnul Dumnezeu.
11 Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 12 zicând: „Fiu al omului, înalţă o plângere asupra împăratului Tirului şi spune-i: Aşa zice Domnul Dumnezeu:
«Tu, care pecetluieşti măsura desăvârşirii, plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe,
13 tu erai în Eden, grădina lui Dumnezeu; toate pietrele preţioase te împodobeau: sardonixul, topazul şi diamantul, crisolitul, onixul şi iaspisul, safirul, rubinul şi smaraldul şi aurul. Măiestria tobelor tale şi a flautelor tale era în tine; în ziua când ai fost făcut, ele erau pregătite.
14 Erai uns ca un heruvim ocrotitor şi aşa te-am rânduit; erai pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu; umblai prin mijlocul pietrelor de foc.
15 Erai desăvârşit în căile tale, din ziua când ai fost făcut, până când s-a găsit nedreptate în tine.
16 Prin belşugul negoţului tău ţi-au umplut lăuntrul cu violenţă şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat, ca necurat, de pe muntele lui Dumnezeu; şi te-am distrus, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor de foc!
17 Ţi s-a înălţat inima din cauza frumuseţii tale; ţi-ai stricat înţelepciunea din cauza strălucirii tale; te-am aruncat la pământ, te-am dat înaintea împăraţilor ca să te privească.
18 Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai profanat locaşurile tale sfinte; şi Eu am scos un foc din mijlocul tău; el te-a mistuit, şi te-am prefăcut în cenuşă pe pământ, înaintea ochilor tuturor celor care te priveau.
19 Toţi cei care te cunosc între popoare vor fi uimiţi de tine; ai ajuns o groază şi niciodată nu vei mai fi»“.
20 ✸ Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 21 zicând: „Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa spre Sidon şi profeţeşte împotriva lui 22 şi spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu:
«Iată, sunt împotriva ta, Sidonule, şi voi fi glorificat în mijlocul tău». Şi ei vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când voi face judecăţi în el şi Mă voi sfinţi în el.
23 Şi voi trimite ciuma în el, şi sânge pe străzile lui; şi cei ucişi vor cădea în mijlocul lui prin sabia care va fi asupra lui din toate părţile. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul.
24 Şi nu va mai fi pentru casa lui Israel nici un spin care să rănească şi nici un mărăcine aducător de dureri printre toţi cei care erau în jurul lor, care îi dispreţuiau. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeu.
25 Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Când voi aduna casa lui Israel dintre popoarele între care sunt împrăştiaţi şi voi fi sfinţit în ei înaintea ochilor naţiunilor, atunci vor locui în ţara lor, pe care am dat-o robului Meu Iacov. 26 Şi vor locui în ea în siguranţă şi vor construi case şi vor planta vii; şi vor locui în siguranţă, când Îmi voi fi împlinit judecăţile asupra tuturor celor din jurul lor care-i dispreţuiau. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor»“.