1 Şi, după ce s-au terminat acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine, zicând: «Poporul lui Israel şi preoţii şi leviţii nu s-au despărţit de popoarele ţărilor, făcând după urâciunile lor, ale canaaniţilor, ale hetiţilor, ale fereziţilor, ale iebusiţilor, ale amoniţilor, ale moabiţilor, ale egiptenilor şi ale amoriţilor, 2 pentru că au luat dintre fiicele lor pentru ei înşişi şi pentru fiii lor şi au amestecat sămânţa sfântă cu popoarele ţărilor; şi mâna mai-marilor şi a căpeteniilor a fost cea dintâi în necredincioşia aceasta».
3 Şi, când am auzit acest lucru, mi-am sfâşiat haina şi mantaua şi mi-am smuls perii capului şi barba şi am stat jos uimit. 4 Şi s-au adunat la mine toţi cei care tremurau la cuvintele Dumnezeului lui Israel, din cauza necredincioşiei celor care au fost deportaţi; şi eu am stat jos uimit până la jertfa de seară.
5 Şi la jertfa de seară m-am ridicat din smerirea mea şi, cu haina mea şi cu mantaua mea sfâşiate, am căzut în genunchi şi mi-am întins mâinile către Domnul Dumnezeul meu. Şi am zis: 6 «Dumnezeul meu! Îmi este ruşine şi nu îndrăznesc să-mi ridic faţa către Tine, Dumnezeul meu; pentru că nelegiuirile noastre s-au înmulţit până peste capetele noastre şi vina noastră a crescut până la ceruri. 7 Din zilele părinţilor noştri am fost în mare vină până în ziua aceasta; şi din cauza nelegiuirilor noastre am fost daţi noi, împăraţii noştri, preoţii noştri, în mâna împăraţilor ţărilor, sabiei şi captivităţii şi prăzii şi ruşinii, ca în ziua aceasta.
8 Şi acum, pentru un scurt timp, a fost îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne lase o rămăşiţă să scape şi să ne dea un ţăruş în locul Său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină înviorare în robia noastră, 9 pentru că suntem robi; totuşi Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în robia noastră, ci Şi-a îndreptat spre noi îndurarea înaintea împăraţilor Persiei, dându-ne înviorare, ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru şi să reparăm dărâmăturile ei şi să ne dea un zid în Iuda şi în Ierusalim.
10 Şi acum, ce să zicem noi, Dumnezeul nostru, după aceasta? Pentru că am părăsit poruncile Tale, 11 pe care le-ai poruncit prin mâna slujitorilor Tăi, profeţii, zicând: «Ţara la care mergeţi ca s-o stăpâniţi este o ţară necurată prin necurăţia popoarelor ţărilor, prin urâciunile lor cu care au umplut-o de la un capăt până la celălalt, prin întinăciunile lor. 12 Voi deci să nu daţi pe fiicele voastre fiilor lor şi să nu luaţi pe fiicele lor pentru fiii voştri şi să nu căutaţi pacea sau bunăstarea lor, niciodată, ca să fiţi tari şi să mâncaţi roadele ţării şi s-o lăsaţi de moştenire fiilor voştri pentru totdeauna».
13 Şi, după toate câte au venit asupra noastră pentru faptele noastre rele şi pentru vina noastră mare, pentru că Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puţin decât după nelegiuirile noastre şi ne-ai dat o rămăşiţă ca aceasta, 14 să călcăm noi din nou poruncile Tale şi să ne încuscrim cu popoarele acestor urâciuni? Nu Te vei mânia pe noi până la nimicire, încât nu va fi nici o rămăşiţă şi nici unul care să scape? 15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept, pentru că noi suntem o rămăşiţă care a scăpat ca în ziua aceasta. Iată, suntem înaintea Ta în toată vinovăţia noastră, pentru că din cauza aceasta nu poate sta nimeni înaintea Ta»“.