1 Şi, când a văzut poporul că Moise întârzia să coboare de pe munte, poporul s-a adunat la Aaron şi i-a zis: „Ridică-te, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; pentru că nu ştim ce i s-a întâmplat lui Moise acesta, omul care ne-a scos din ţara Egiptului!“ 2 Şi Aaron le-a zis: „Scoateţi cerceii de aur care sunt în urechile soţiilor voastre, ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine“. 3 Şi tot poporul şi-a scos cerceii de aur care erau în urechile lor şi i-au adus lui Aaron. 4 Şi el a luat din mâinile lor şi l-a modelat cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi au zis: „Israele, acesta este dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului!“ 5 Şi Aaron l-a văzut şi a zidit un altar înaintea lui; şi Aaron a anunţat şi a zis: „Mâine este o sărbătoare pentru Domnul!“ 6 Şi a doua zi s-au sculat de dimineaţă şi au jertfit arderi de tot şi au adus jertfe de pace; şi poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea şi s-au ridicat să joace.
7 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te, coboară, pentru că poporul tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului s-a stricat. 8 Curând s-au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o; şi-au făcut un viţel turnat şi s-au închinat înaintea lui şi i-au jertfit şi au zis: «Acesta, Israele, este dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului!»“ 9 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Am văzut pe acest popor şi, iată, este un popor cu grumazul înţepenit. 10 Şi acum lasă-Mă ca mânia Mea să se aprindă împotriva lor şi să-i nimicesc; şi voi face din tine o mare naţiune“.
11 Şi Moise L-a rugat pe Domnul Dumnezeul său şi a zis: „Pentru ce, Doamne, să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu mână tare? 12 Pentru ce să vorbească egiptenii, zicând: «Spre rău i-a scos, ca să-i omoare pe munţi şi să-i nimicească de pe faţa pământului»? Întoarce-Te de la aprinderea mâniei Tale şi întoarce-Te de la acest rău împotriva poporului Tău! 13 Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi şi le-ai zis: «Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerurilor şi voi da seminţei voastre toată ţara aceasta despre care am vorbit şi o vor moşteni pentru totdeauna»“. 14 Şi Domnul S-a întors de la răul pe care spusese că-l va face poporului Său.
15 Şi Moise s-a întors şi a coborât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mâna lui; tablele erau scrise pe amândouă părţile: erau scrise pe o parte şi pe cealaltă. 16 Şi tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrierea era scrierea lui Dumnezeu, gravată pe table. 17 Şi Iosua a auzit glasul poporului când chiuiau şi i-a zis lui Moise: „E strigăt de război în tabără“. 18 Şi el a zis: „Nu e sunetul unui strigăt de victorie, nici sunetul unui strigăt de înfrângere; aud un glas de cântare al unora care cântă răspunzându-şi“. 19 Şi a fost aşa: când s-a apropiat de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Şi mânia lui Moise s-a aprins şi a aruncat tablele din mâini şi le-a sfărâmat la poalele muntelui. 20 Şi a luat viţelul pe care-l făcuseră şi l-a ars cu foc şi l-a măcinat în pulbere şi a presărat-o pe apă şi a dat-o fiilor lui Israel s-o bea. 21 Şi Moise i-a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut acest popor, de ai adus un mare păcat asupra lor?“ 22 Şi Aaron a zis: „Să nu se aprindă mânia Domnului meu! Tu cunoşti poporul, că este pus pe rău. 23 Şi mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră, pentru că nu ştim ce i s-a întâmplat lui Moise acesta, omul care ne-a scos din ţara Egiptului!» 24 Şi le-am zis: «Cine are aur?» Ei l-au scos şi mi l-au dat, iar eu l-am aruncat în foc şi a ieşit acest viţel“.
25 Şi Moise a văzut că poporul era fără frâu; pentru că Aaron îl făcuse fără frâu, spre ruşinea lor, înaintea potrivnicilor lor. 26 Şi Moise a stat la poarta taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul: la mine!“ Şi toţi fiii lui Levi s-au strâns la el. 27 Şi le-a zis: „Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: «Fiecare să-şi pună sabia la coapsă; şi mergeţi încoace şi încolo, din poartă în poartă, prin tabără, şi fiecare să ucidă pe fratele său şi fiecare pe tovarăşul său şi fiecare pe prietenul său de aproape»“. 28 Şi fiii lui Levi au făcut după cuvântul lui Moise şi cam trei mii de bărbaţi au căzut din popor în ziua aceea. 29 Şi Moise a zis: „Consacraţi-vă astăzi pentru Domnul, fiecare împotriva fiului său şi împotriva fratelui său, ca să aduceţi astăzi o binecuvântare asupra voastră înşivă“.
30 Şi a fost aşa: a doua zi, Moise a spus poporului: „Aţi păcătuit cu un mare păcat. Şi acum mă voi sui la Domnul: poate voi face ispăşire pentru păcatul vostru“. 31 Şi Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Vai! poporul acesta a păcătuit cu un mare păcat şi şi-au făcut un dumnezeu de aur! 32 Şi acum, dacă le vei ierta păcatul…, iar dacă nu, şterge-mă, Te rog, din cartea Ta pe care ai scris-o“. 33 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Pe cel care a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea. 34 Şi acum mergi şi du pe popor unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua cercetării Mele le voi pedepsi păcatul în ei“. 35 Şi Domnul a lovit pe popor pentru că făcuseră viţelul – pe care-l făcuse Aaron.