1 Şi Moise a răspuns şi a zis: „Dar, iată, nu mă vor crede, nici nu vor asculta de glasul meu, pentru că vor zice: «Nu ţi S-a arătat Domnul!»“ 2 Şi Domnul i-a zis: „Ce este în mâna ta?“ Şi el a zis: „Un toiag“. 3 Şi El a zis: „Aruncă-l pe pământ“. Şi l-a aruncat pe pământ şi s-a făcut şarpe; şi Moise fugea dinaintea lui. 4 Şi Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă (şi el şi-a întins mâna şi l-a apucat şi s-a făcut toiag în mâna lui), 5 ca să creadă că Domnul Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov ţi S-a arătat“.
6 Şi Domnul i-a mai spus: „Pune-ţi acum mâna în sân“. Şi el şi-a introdus mâna în sân şi a scos-o şi, iată, mâna lui era albă de lepră, ca zăpada. 7 Şi a zis: „Pune-ţi din nou mâna în sân“. Şi el şi-a introdus din nou mâna în sân şi a scos-o afară din sân şi, iată, se făcuse din nou cum era carnea lui. 8 „Şi va fi aşa: dacă nu te vor crede, nici nu vor asculta de glasul semnului dintâi, vor crede glasul celuilalt semn. 9 Şi va fi aşa: dacă nu vor crede nici aceste două semne, nici nu vor asculta de glasul tău, vei lua din apa râului şi vei turna pe uscat; şi apa pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe uscat“.
10 Şi Moise a zis Domnului: „Te rog, Doamne, eu nu sunt un om al cuvintelor, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici de când vorbeşti Tu robului Tău, pentru că sunt greoi la vorbire şi greoi la limbă“. 11 Şi Domnul i-a spus: „Cine a făcut omului gură? Sau cine îl face mut, sau surd, sau cu vedere sau orb? Nu Eu, Domnul? 12 Deci du-te şi Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să vorbeşti“. 13 Şi el a zis: „Doamne, trimite, Te rog, prin cine vei trimite“. 14 Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Moise şi i-a zis: „Nu este Aaron levitul fratele tău? Ştiu că el vorbeşte bine şi, iată, îţi şi iese în întâmpinare şi, când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15 Şi tu vei vorbi cu el şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi vă voi învăţa ce să faceţi. 16 Şi el va vorbi în locul tău către popor şi va fi aşa: el îţi va fi gură şi tu îi vei fi Dumnezeu. 17 Şi vei lua în mâna ta toiagul acesta cu care vei face semnele“.
18 Şi Moise s-a dus şi s-a întors la Ietro, socrul său, şi i-a zis: „Te rog, lasă-mă să plec şi să mă întorc la fraţii mei care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc“. Şi Ietro a zis lui Moise: „Mergi în pace“.
19 Şi Domnul a zis lui Moise în Madian: „Mergi, întoarce-te în Egipt, pentru că au murit toţi acei oameni care căutau viaţa ta“. 20 Şi Moise a luat pe soţia sa şi pe fiii săi şi i-a încălecat pe măgar şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi Moise a luat toiagul lui Dumnezeu în mâna sa.
21 Şi Domnul a zis lui Moise: „Mergând şi întorcându-te în Egipt, vezi să faci înaintea lui Faraon toate minunile pe care le-am pus în mâna ta: şi Eu îi voi împietri inima şi nu va lăsa pe popor să plece. 22 Şi vei zice lui Faraon: «Aşa zice Domnul: Israel este fiul Meu, cel întâi-născut al Meu. 23 Şi îţi zic: Lasă pe fiul Meu să plece ca să-Mi slujească. Şi, dacă nu vei vrea să-l laşi, iată, voi ucide pe fiul tău, pe cel întâi-născut al tău»“.
24 Şi a fost aşa: pe drum, în locul de găzduire, Domnul l-a întâmpinat şi a căutat să-l omoare. 25 Atunci Sefora a luat o piatră ascuţită şi a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui şi a zis: „Cu adevărat tu îmi eşti un soţ sângeros!“ 26 Şi El l-a lăsat să plece. Atunci ea a zis: „Soţ sângeros!“, din cauza circumciziei.
27 Şi Domnul a zis lui Aaron: „Ieşi în întâmpinarea lui Moise, în pustiu“. Şi a mers şi l-a întâmpinat la muntele lui Dumnezeu şi l-a sărutat. 28 Şi Moise i-a spus lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, şi toate semnele pe care i le poruncise. 29 Şi Moise şi Aaron s-au dus şi i-au strâns pe toţi bătrânii fiilor lui Israel. 30 Şi Aaron le-a spus toate cuvintele pe care Domnul le spusese lui Moise şi a făcut semnele înaintea ochilor poporului. 31 Şi poporul a crezut. Şi au auzit că Domnul cercetase pe fiii lui Israel şi că le văzuse întristarea şi şi-au plecat capetele şi s-au închinat.