1 Şi, după acestea, Moise şi Aaron au intrat şi au zis lui Faraon: „Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: «Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi ţină o sărbătoare în pustiu»“. 2 Şi Faraon a zis: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Nu cunosc pe Domnul şi nici nu voi lăsa pe Israel să plece“. 3 Şi ei au zis: „Dumnezeul evreilor S-a întâlnit cu noi; lasă-ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustiu şi să jertfim Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu Se arunce asupra noastră cu ciumă sau cu sabie“. 4 Şi împăratul Egiptului le-a zis: „Pentru ce, Moise şi Aaron, abateţi pe popor de la lucrul său? Înapoi, la poverile voastre!“ 5 Şi Faraon a zis: „Iată, acum poporul ţării este numeros şi vreţi să-i faceţi să se odihnească de poverile lor!“
6 Şi Faraon a poruncit în aceeaşi zi administratorilor poporului şi supraveghetorilor lor, zicând: 7 „Să nu mai daţi paie poporului pentru facerea cărămizilor, ca până acum; să meargă şi să-şi adune singuri paie. 8 Şi să le cereţi numărul cărămizilor pe care le făceau până acum; nu veţi micşora nimic din el, pentru că sunt leneşi; de aceea strigă, zicând: «Să mergem să jertfim Dumnezeului nostru». 9 Să se pună muncă mai grea pe aceşti oameni, ca să fie prinşi cu ea şi să nu se uite la vorbe deşarte“. 10 Şi administratorii poporului şi supraveghetorii lor au ieşit şi au vorbit poporului, zicând: „Aşa zice Faraon: «Nu vă dau paie!» 11 Duceţi-vă şi strângeţi-vă singuri paie, de unde veţi găsi; dar nimic din lucrul vostru nu se va micşora“.
12 Şi poporul s-a risipit în toată ţara Egiptului, ca să strângă mirişte ca paie. 13 Şi administratorii îi grăbeau, zicând: „Împliniţi-vă muncile voastre, lucrarea zilei în ziua ei, ca şi atunci când erau paie!“ 14 Şi supraveghetorii fiilor lui Israel, pe care-i puseseră administratorii lui Faraon peste ei, au fost bătuţi, zicând: „Pentru ce nu v-aţi împlinit datoria, nici astăzi, nici ieri, făcând cărămizi ca şi mai înainte?“
15 Şi supraveghetorii fiilor lui Israel au venit şi au strigat la Faraon, zicând: „Pentru ce faci aşa cu robii tăi? 16 Nu se dau paie robilor tăi şi ni se spune: «Faceţi cărămizi!» Şi, iată, robii tăi sunt bătuţi, dar poporul tău este de vină“. 17 Şi el a zis: „Sunteţi leneşi, leneşi! De aceea ziceţi: «Să mergem să jertfim Domnului!» 18 Şi acum, duceţi-vă şi munciţi! Şi nu vi se vor da paie şi veţi da acelaşi număr de cărămizi“.
19 Şi supraveghetorii fiilor lui Israel au văzut că era rău de ei, deoarece s-a zis: „Nu veţi micşora nimic din numărul vostru de cărămizi, lucrarea zilei în ziua ei!“ 20 Şi i-au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care stăteau acolo ca să-i întâmpine, când ieşeau de la Faraon. 21 Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul şi să judece; că aţi făcut mirosul nostru urât înaintea lui Faraon şi înaintea robilor lui, punându-le o sabie în mână, ca să ne ucidă“. 22 Şi Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut rău poporului acestuia? Pentru ce deci m-ai trimis? 23 Pentru că, de când am venit eu la Faraon ca să vorbesc în Numele Tău, a făcut rău poporului acestuia; şi n-ai eliberat nicidecum pe poporul Tău“.