1 Pentru că voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică; 2 ci, după ce am şi suferit mai înainte şi am fost insultaţi în Filipi, după cum ştiţi, am îndrăznit în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu, cu multă luptă. 3 Pentru că îndemnul nostru nu era din rătăcire, nici din necurăţie, nici în înşelăciune; 4 ci, după cum am fost aprobaţi de Dumnezeu ca să ni se încredinţeze Evanghelia, aşa vorbim, nu ca să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu, care încearcă inimile noastre. 5 Pentru că nu am fost niciodată cu vorbire linguşitoare, după cum ştiţi, nici cu lăcomie ascunsă, Dumnezeu este martor; 6 nici n-am căutat glorie de la oameni, nici de la voi, nici de la alţii, deşi am fi putut să fim cu greutate, ca apostoli ai lui Hristos; 7 ci am fost blânzi în mijlocul vostru, aşa cum o doică îşi îngrijeşte cu drag copiii. 8 Astfel, plini de dragoste pentru voi, ne găseam plăcerea să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci şi propriile noastre vieţi, pentru că ne eraţi preaiubiţi. 9 Pentru că, fraţilor, vă amintiţi osteneala şi truda noastră: lucrând noapte şi zi, spre a nu împovăra pe cineva dintre voi, v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi înşivă sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, cu câtă sfinţenie şi dreptate şi fără vină ne-am purtat faţă de voi, care credeţi: 11 după cum ştiţi, cum vă îndemnam pe fiecare dintre voi ca un tată pe copiii lui, şi vă mângâiam şi vă mărturiseam, 12 ca să umblaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi gloria Sa. 13 Şi pentru aceasta şi noi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat că, după ce aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, aţi primit nu un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum este, în adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu, care şi lucrează în voi care credeţi. 14 Pentru că voi, fraţilor, v-aţi făcut imitatori ai adunărilor lui Dumnezeu în Hristos Isus care sunt în Iudeea; pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi lucruri de la cei de un neam cu voi, ca şi ei de la iudei, 15 care au omorât şi pe Domnul Isus şi pe profeţi, şi pe noi ne-au alungat prin persecuţie, şi nu Îi plac lui Dumnezeu şi sunt împotriva tuturor oamenilor; 16 ne opresc să vorbim naţiunilor, ca să fie mântuite, pentru ca să umple întotdeauna măsura păcatelor lor: dar mânia a venit peste ei până la urmă.
17 Dar noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi de voi pentru un timp, cu faţa, nu cu inima, ne-am străduit mult mai mult, cu multă dorinţă, să vă vedem faţa. 18 De aceea am dorit să venim la voi, chiar eu, Pavel, o dată şi chiar de două ori; dar ne-a împiedicat Satan. 19 Pentru că cine ne este speranţă, sau bucurie, sau cunună a laudei? Nu sunteţi chiar voi, înaintea Domnului nostru Isus, la venirea Sa? 20 Pentru că voi sunteţi gloria şi bucuria noastră.