1 De aceea, nemairăbdând, am gândit că ar fi bine să fim lăsaţi singuri în Atena 2 şi am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitor al lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă încurajeze în ceea ce priveşte credinţa voastră, 3 pentru ca nimeni să nu fie clătinat în necazurile acestea. (Pentru că voi înşivă ştiţi că pentru aceasta suntem rânduiţi; 4 pentru că şi când eram la voi vă spuneam dinainte că vom suferi necaz, după cum a şi fost, şi ştiţi.) 5 De aceea şi eu, nemairăbdând, am trimis ca să aflu despre credinţa voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul şi osteneala noastră să fie în zadar. 6 Dar acum, Timotei a venit de la voi la noi şi ne-a adus vestea bună despre credinţa şi dragostea voastră şi că aveţi întotdeauna o plăcută amintire despre noi, dorind mult să ne vedeţi, după cum şi noi dorim să vă vedem; 7 de aceea am fost mângâiaţi, fraţilor, cu privire la voi în toată strâmtorarea şi necazul nostru, prin credinţa voastră. 8 Pentru că acum trăim, pentru că voi staţi tari în Domnul. 9 Pentru că ce mulţumiri putem da în schimb lui Dumnezeu pentru voi, pentru toată bucuria cu care ne bucurăm datorită vouă înaintea Dumnezeului nostru, 10 rugându-ne nespus de mult, noapte şi zi, ca să vă vedem faţa şi să împlinim ce lipseşte credinţei voastre?
11 Iar Însuşi Dumnezeu şi Tatăl nostru şi Domnul nostru Isus să ne îndrepte drumul spre voi! Iar pe voi, 12 Domnul să vă facă să sporiţi şi să prisosiţi în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, după cum facem şi noi faţă de voi, 13 ca să vă întărească inimile, ca să fie fără vină în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Săi!