1 Dumnezeu, după ce le-a vorbit odinioară în multe rânduri şi în multe feluri părinţilor prin profeţi, 2 la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit în Fiul – pe care L-a rânduit moştenitor a toate, prin care a făcut şi lumile – 3 care, fiind strălucirea gloriei Sale şi întipărirea Fiinţei Sale şi susţinând toate prin Cuvântul puterii Lui, după ce prin Sine Însuşi a făcut curăţirea de păcate, S-a aşezat la dreapta Măririi în cele înalte, 4 luând un loc cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moştenit un Nume mult mai ales decât ei. 5 Deoarece, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut“? Şi, din nou: „Eu Îi voi fi Tată şi El Îmi va fi Fiu“? 6 Şi iarăşi, când Îl aduce pe Cel întâi-născut în lumea locuită, zice: „Şi toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“ 7 Şi despre îngeri zice: „Cel care-i face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi, flacără de foc“; 8 iar către Fiul: „Tronul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului; şi un toiag de dreptate este toiagul Împărăţiei Tale; 9 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarăşii Tăi“. 10 Şi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrări ale mâinilor Tale. 11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi; şi toate se vor învechi ca o haină 12 şi le vei face sul ca pe un veşmânt şi vor fi schimbate; dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi“. 13 Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: „Şezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi ca aşternut al picioarelor Tale“? 14 Nu sunt toţi duhuri slujitoare trimise pentru a le sluji celor care vor moşteni mântuirea?