1 De aceea, trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca să nu alunecăm alături. 2 Pentru că, dacă a fost neclintit Cuvântul vorbit prin îngeri şi orice călcare de lege şi neascultare au primit dreaptă răsplătire, 3 cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, începând să fie vestită de Domnul, a fost întărită faţă de noi de cei care au auzit-o, 4 Dumnezeu mărturisind împreună cu ei prin semne şi prin minuni şi prin felurite lucrări de putere şi prin daruri ale Duhului Sfânt, după propria Sa plăcere?
5 Pentru că nu îngerilor le-a supus El lumea locuită care va veni, despre care vorbim. 6 Dar cineva a mărturisit undeva, spunând: „Ce este omul, ca să-Ţi aminteşti de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi? 7 L-ai făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, l-ai încununat cu glorie şi onoare şi l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale; 8 toate le-ai supus sub picioarele lui“. Pentru că, supunându-i toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Dar acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse, 9 dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii datorită morţii pe care a suferit-o, încununat cu glorie şi onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare. 10 Pentru că I se cuvenea Aceluia pentru care sunt toate şi prin care sunt toate, aducând pe mulţi fii la glorie, să desăvârşească prin suferinţe pe Căpetenia mântuirii lor.
11 Pentru că şi Cel care sfinţeşte şi cei sfinţiţi, toţi sunt dintr-Unul; pentru aceasta, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi, 12 spunând: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei, Te voi lăuda în mijlocul adunării“. 13 Şi din nou: „Eu Mă voi încrede în El“. Şi din nou: „Iată, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu“. 14 Deci, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, şi El, în acelaşi fel, a luat parte la ele, ca prin moarte să-l desfiinţeze pe cel care are puterea morţii, adică pe diavolul, 15 şi să-i elibereze pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor.
16 Pentru că, în adevăr, nu de îngeri Se îngrijeşte El, ci de sămânţa lui Avraam Se îngrijeşte. 17 De aceea, trebuia în toate să fie făcut asemenea fraţilor Săi, ca să fie un mare preot milos şi credincios în cele privitoare la Dumnezeu, spre a face ispăşire pentru păcatele poporului; 18 pentru că, în ceea ce El Însuşi a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiţi.