1 Pentru că legea, având umbra bunurilor viitoare, nu însăşi imaginea lucrurilor, nu poate niciodată, cu aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să-i desăvârşească pe aceia care se apropie. 2 Astfel, n-ar fi încetat ele să fie aduse dacă cei care slujesc, odată curăţiţi, n-ar mai fi avut nici o cunoştinţă de păcate? 3 Dar în acestea este o amintire de păcate în fiecare an. 4 Pentru că este imposibil ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele. 5 De aceea, intrând în lume, El spune: „N-ai voit jertfă şi dar, ci Mi-ai întocmit un trup. 6 Nu Ţi-au plăcut arderi-de-tot şi jertfe pentru păcat. 7 Atunci am spus: «Iată, Eu vin (în sulul cărţii este scris despre Mine) ca să fac voia Ta, Dumnezeule»“. 8 Spunând mai sus: „N-ai vrut, nici nu Ţi-au plăcut jertfe şi daruri şi arderi-de-tot şi jertfe pentru păcat“ (care sunt aduse potrivit legii), 9 atunci El a spus: „Iată, Eu vin ca să fac voia Ta“. El desfiinţează ce este întâi, ca să stabilească ce este a doua oară; 10 „voie“ prin care am fost sfinţiţi, prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna. 11 Şi, în adevăr, orice preot stă în picioare în fiecare zi, slujind şi aducând deseori aceleaşi jertfe care niciodată nu pot înlătura păcatele, 12 dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13 de acum aşteptând până când vrăjmaşii Lui vor fi puşi ca aşternut al picioarelor Lui. 14 Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi. 15 Dar şi Duhul Sfânt ne mărturiseşte; pentru că, după ce a spus: 16 „Acesta este legământul pe care-l voi întemeia pentru ei, după acele zile“, zice Domnul: „Dând legile Mele în inimile lor, le voi înscrie şi în gândurile lor“; 17 şi: „nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor“. 18 Iar unde este iertare de acestea, nu mai este jertfă pentru păcat.
19 Având deci, fraţilor, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus, 20 pe calea cea nouă şi vie pe care a deschis-o pentru noi prin perdea, care este carnea Lui, 21 şi având un mare preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu inimă sinceră, în siguranţa deplină a credinţei, având inimile curăţite de o conştiinţă rea şi trupul spălat cu apă curată. 23 Să ţinem cu tărie mărturisirea speranţei neclintite (deoarece credincios este Cel care a promis); 24 şi să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune, 25 nepărăsind strângerea noastră laolaltă, după cum obişnuiesc unii, ci încurajându-ne, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi apropiindu-se ziua. 26 Pentru că, dacă noi păcătuim voit, după primirea cunoştinţei adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, 27 ci o înfricoşătoare aşteptare sigură a judecăţii şi văpaie de foc care-i va mistui pe cei împotrivitori. 28 Cine a dispreţuit legea lui Moise moare fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori; 29 de cât mai rea pedeapsă gândiţi că va fi socotit vrednic cel care L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi a socotit necurat sângele legământului prin care a fost sfinţit şi L-a insultat pe Duhul harului? 30 Pentru că-L ştim pe Cel care a spus: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti», zice Domnul!“, şi din nou: „Domnul va judeca pe poporul Său“. 31 Este înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!
32 Dar amintiţi-vă de zilele de la început, în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat o mare luptă de suferinţe: 33 pe de o parte expuşi ca privelişte prin insulte şi necazuri şi, pe de alta, făcându-vă părtaşi acelora care treceau astfel prin ele. 34 Pentru că aţi şi suferit împreună cu cei închişi şi aţi primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, cunoscând că aveţi pentru voi înşivă o avere mai bună şi statornică. 35 Nu lepădaţi deci încrederea voastră care are mare răsplătire! 36 Pentru că aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să primiţi promisiunea. 37 „Pentru că încă puţin, foarte puţin şi Cel care vine va veni şi nu va întârzia. 38 Şi cel drept va trăi prin credinţă; şi dacă cineva dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el“. 39 Dar noi nu suntem dintre aceia care dau înapoi spre pieire, ci ai credinţei, spre păstrarea sufletului.