1 Iar credinţa este siguranţa celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute. 2 Pentru că prin aceasta au primit mărturie cei din vechime. 3 Prin credinţă pricepem că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu, astfel că cele văzute n-au fost făcute din cele care se arată. 4 Prin credinţă, Abel I-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin care a primit mărturie că este drept, Dumnezeu mărturisind despre darurile lui; şi prin ea vorbeşte el încă, deşi a murit. 5 Prin credinţă, Enoh a fost mutat, ca să nu vadă moartea; şi nu a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase; pentru că, mai înainte de mutare, a primit mărturia că I-a plăcut lui Dumnezeu. 6 Iar fără credinţă este imposibil să-I fii plăcut, pentru că cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că-i răsplăteşte pe cei care-L caută. 7 Prin credinţă, Noe, după ce a fost divin înştiinţat despre cele nevăzute încă, fiind cuprins de teamă, a pregătit o corabie pentru salvarea casei lui; prin aceasta a condamnat lumea şi s-a făcut moştenitor al dreptăţii, cea potrivit credinţei.
8 Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat, ca să iasă spre locul pe care urma să-l primească de moştenire, şi a ieşit, neştiind unde merge. 9 Prin credinţă a locuit temporar în ţara promisiunii, ca într-o ţară străină, locuind în corturi, cu Isaac şi Iacov, împreună-moştenitori ai aceleiaşi promisiuni; 10 pentru că aştepta cetatea care are temelii, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. 11 Prin credinţă şi Sara însăşi a primit putere pentru întemeierea seminţei şi dincolo de vârsta potrivită, pentru că L-a socotit credincios pe Cel care a promis. 12 De aceea, şi dintr-unul singur şi acela aproape mort, au fost născuţi o mulţime ca stelele cerului şi ca nisipul fără număr de pe ţărmul mării.
13 În credinţă au murit toţi aceştia, neprimind promisiunile, ci văzându-le de departe şi salutându-le şi mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. 14 Pentru că cei care spun unele ca acestea arată clar că ei caută o patrie. 15 Şi, în adevăr, dacă şi-ar fi amintit de aceea din care ieşiseră, ar fi avut timp să se întoarcă; 16 dar acum doresc una mai bună, adică cerească; de aceea, Dumnezeu nu Se ruşinează de ei, ca să fie numit Dumnezeul lor, pentru că le-a pregătit o cetate.
17 Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, l-a adus jertfă pe Isaac; şi el, care îşi însuşise promisiunile, oferea jertfă pe singurul său fiu, 18 ca acela căruia i se spusese: „În Isaac ţi se va numi sămânţa!“, 19 socotind că Dumnezeu poate să învieze chiar dintre morţi, de unde, vorbind figurativ, l-a şi primit. 20 Prin credinţă, Isaac i-a binecuvântat pe Iacov şi pe Esau cu privire la cele viitoare. 21 Prin credinţă, Iacov, când era pe moarte, i-a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a închinat pe vârful toiagului său. 22 Prin credinţă, Iosif, când era pe moarte, a amintit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a poruncit cu privire la oasele sale.
23 Prin credinţă, Moise, după ce s-a născut, a fost ascuns trei luni de părinţii lui, pentru că au văzut că era frumos copilaşul, şi nu s-au temut de porunca împăratului. 24 Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui Faraon, 25 alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului, 26 socotind ocara lui Hristos mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că privea spre răsplătire. 27 Prin credinţă a părăsit Egiptul, netemându-se de mânia împăratului, pentru că a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut. 28 Prin credinţă, a ţinut Paştele şi stropirea sângelui, pentru ca nimicitorul întâilor născuţi să nu-i atingă.
29 Prin credinţă au trecut prin Marea Roşie ca pe pământ uscat, de care egiptenii, încercând s-o treacă, au fost înghiţiţi.
30 Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate şapte zile.
31 Prin credinţă, curva Rahav n-a pierit împreună cu cei care n-au crezut, primind iscoadele cu pace.
32 Şi ce să mai spun? Pentru că nu-mi va ajunge timpul, istorisind despre Ghedeon, şi Barac, şi Samson, şi Iefta, şi David, şi Samuel, şi despre profeţi, 33 care prin credinţă au cucerit împărăţii, au împlinit dreptatea, au obţinut promisiuni, au astupat gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, au fost întăriţi în slăbiciune, au fost puternici în război, au alungat oştirile străine. 35 Femeile i-au primit, prin înviere, pe morţii lor; şi alţii au fost torturaţi, neacceptând eliberarea, ca să dobândească o înviere mai bună; 36 şi alţii au fost încercaţi prin batjocuri şi biciuiri, ba încă şi lanţuri şi închisoare; 37 au fost ucişi cu pietre, au fost tăiaţi cu ferăstrăul, au fost ispitiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit în piei de oaie, în piei de capră, lipsiţi, necăjiţi, chinuiţi 38 (ei, de care lumea nu era vrednică), rătăcind în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului.
39 Şi toţi aceştia, primind mărturie prin credinţă, n-au primit promisiunea, 40 Dumnezeu având în vedere ceva mai bun pentru noi, ca ei să nu fie făcuţi desăvârşiţi fără noi.