1 ✸ Profeţia despre Damasc.
„Iată, Damascul încetează să fie o cetate şi va ajunge o grămadă de dărâmături.
2 Cetăţile Aroerului sunt părăsite: vor fi pentru turme; şi ele se vor culca şi nimeni nu le va face să se teamă.
3 Şi cetăţuia va dispărea din Efraim, şi împărăţia din Damasc, iar rămăşiţa Siriei va fi ca gloria fiilor lui Israel“, zice Domnul oştirilor.
4 ✡ Şi va fi aşa: „în ziua aceea, gloria lui Iacov va păli şi grăsimea cărnii lui va slăbi.
5 Şi va fi ca secerătorul care strânge grâul şi seceră spicele cu braţul său; da, va fi ca unul care adună spice în valea Refaimului.
6 Dar vor rămâne în ea după cules, ca la bătutul măslinului: două, trei boabe sus, în vârful pomului, patru, cinci pe crengile lui roditoare“, zice Domnul Dumnezeul lui Israel.
7 ✡ În ziua aceea omul va privi spre Cel care l-a făcut şi ochii lui se vor uita la Sfântul lui Israel.
8 Şi nu va privi la altare, lucrarea mâinilor lui, nici nu se va uita la ce au făcut degetele lui, nici la aşere, nici la chipurile soarelui.
9 În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca locurile goale dintr-o pădure deasă şi ca vârful muntelui pe care l-au părăsit ei dinaintea fiilor lui Israel. Şi va fi o pustiire.
10 Pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale şi n-ai ţinut seama de Stânca puterii tale, de aceea vei sădi plantaţii plăcute şi le vei pune lăstari străini.
11 În ziua în care le vei sădi, le vei înconjura cu un gard şi dimineaţa vei face să-ţi înflorească sămânţa; dar culesul roadelor va fi o grămadă adunată în ziua durerii şi a întristării fără alinare.
12 ✡ Ah! vuiet de multe popoare! Vuiesc ca vuietul mărilor! Şi torent de popoare care năvălesc ca talazul apelor mari!
13 Popoarele mugesc ca mugetul multor ape; dar El le va mustra şi vor fugi departe. Şi vor fi alungate ca pleava de pe munţi înaintea vântului şi ca vârtejul de praf înaintea furtunii.
14 Către seară, iată tulburare; înainte de a se face dimineaţă, ele nu mai sunt. Aceasta este partea celor care ne prădează şi sorţul celor care ne jefuiesc.