1 ✸ Vai de tine, ţară care umbreşti cu aripi, care eşti dincolo de râurile Etiopiei,
2 care trimiţi împuterniciţi pe mare şi în corăbii de papirus pe ape! Mergeţi, soli iuţi, la o naţiune împrăştiată şi pustiită, la un popor înfricoşător de la începutul lui, la o naţiune care tot aşteaptă şi este călcată în picioare, a cărei ţară este brăzdată de râuri.
3 Voi toţi, locuitori ai lumii, şi voi, care locuiţi pe pământ, când se va înălţa un steag pe munţi, vedeţi, şi când se va suna din trâmbiţă, auziţi!
4 Pentru că aşa mi-a spus Domnul: „Mă voi odihni şi voi privi din locuinţa Mea, ca arşiţa curată în lumina soarelui, ca norul de rouă în arşiţa secerişului“.
5 Pentru că înainte de seceriş, când înflorirea s-a terminat şi floarea se face aguridă care se coace, el va tăia mlădiţele cu cosoarele şi va îndepărta şi va arunca ramurile care se întind.
6 Vor fi lăsate împreună păsărilor răpitoare ale munţilor şi fiarelor pământului; şi păsările răpitoare vor fi vara peste ele, şi toate fiarele pământului vor ierna peste ele.
7 În timpul acela I se va aduce un dar Domnului oştirilor de la un popor împrăştiat şi pustiit şi de la poporul cel înfricoşător de la începutul lui, naţiune care tot aşteaptă şi este călcată în picioare, a cărei ţară este brăzdată de râuri, la locul unde este Numele Domnului oştirilor, la muntele Sion.