1 ✸ În zilele acelea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa zice Domnul: Pune-ţi casa în rânduială, pentru că vei muri şi nu vei trăi“.
2 Şi Ezechia şi-a întors faţa la perete şi s-a rugat Domnului şi a zis: 3 „O, Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte cum am umblat înaintea Ta în adevăr şi cu o inimă întreagă şi am făcut ce este bine în ochii Tăi!“ Şi Ezechia a plâns mult.
4 Atunci cuvântul Domnului a fost către Isaia, 5 zicând: „Mergi şi spune-i lui Ezechia: «Aşa zice Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: ţi-am auzit rugăciunea, ţi-am văzut lacrimile; iată, voi adăuga cincisprezece ani la zilele tale. 6 Şi te voi scăpa, pe tine şi cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei; şi voi apăra cetatea aceasta»“.
7 „Şi acesta îţi va fi semnul de la Domnul, că Domnul va face lucrul acesta pe care l-a spus: 8 iată, voi da înapoi cu zece trepte umbra treptelor care a coborât odată cu soarele pe cadranul lui Ahaz“.
Şi soarele s-a întors zece trepte pe cadranul pe care coborâse.
9 Scrierea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, când s-a îmbolnăvit şi s-a vindecat de boala sa:
10 „Ziceam: La amiaza zilelor mele mă voi duce la porţile Locuinţei morţilor: sunt lipsit de rămăşiţa anilor mei!
11 Ziceam: Nu-L voi vedea pe Domnul, pe Domnul pe pământul celor vii. Nu-l voi mai vedea pe om cu locuitorii lumii.
12 Locuinţa mea s-a mutat şi este luată de la mine ca un cort de păstor. Mi-am făcut viaţa sul ca un ţesător; El mă taie din ţesătură. Din zi până în noapte îmi vei pune capăt.
13 M-am stăpânit până dimineaţă; ca un leu, aşa îmi sfărâmă toate oasele. Din zi până în noapte îmi vei pune capăt.
14 Ca rândunica sau cocorul, aşa ciripeam; mă văitam ca o porumbiţă. Ochii mei se topeau privind în sus: „Doamne, sunt în strâmtorare, nu mă lăsa!“
15 Ce să zic? El mi-a vorbit şi El Însuşi a lucrat; voi merge smerit toţi anii mei în amărăciunea sufletului meu.
16 „Doamne, prin aceste lucruri trăiesc oamenii şi în toate acestea este viaţa duhului meu; şi Tu m-ai întărit şi mi-ai dat viaţa.
17 Iată, în loc de pace am avut amărăciune peste amărăciune; dar Tu, în dragostea Ta, mi-ai scăpat sufletul din groapa pieirii; pentru că ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele.
18 Pentru că nu Locuinţa morţilor Te va lăuda, nu moartea Te va preamări; cei care coboară în groapă nu mai speră în adevărul Tău.
19 Cel care trăieşte, cel care trăieşte Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău.
20 Domnul este gata să mă salveze. Şi vom cânta cu instrumentele mele cu coarde în toate zilele vieţii noastre, în casa Domnului“.
21 Şi Isaia a zis: „Să se aducă o turtă de smochine şi s-o întindă peste umflătură şi se va vindeca“.
22 Şi Ezechia a zis: „Care este semnul că mă voi sui la casa Domnului?“