1 ✸ În timpul acela, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis scrisori şi un dar lui Ezechia, pentru că auzise că a fost bolnav şi că s-a vindecat. 2 Şi Ezechia s-a bucurat de ei şi le-a arătat casa lucrurilor lui de preţ: argintul, şi aurul, şi miresmele, şi untdelemnul de preţ, şi toată casa armelor lui, şi tot ce se afla în vistieriile lui; n-a fost nimic în casa lui, nici în tot ţinutul lui, pe care Ezechia să nu li-l fi arătat.
3 Atunci profetul Isaia a venit la împăratul Ezechia şi i-a zis: „Ce au spus oamenii aceştia? Şi de unde au venit la tine?“ Şi Ezechia a zis: „Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon“. 4 Şi el a zis: „Ce au văzut în casa ta?“ Şi Ezechia a zis: „Au văzut tot ce este în casa mea; nu este nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat“. 5 Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Domnului oştirilor: 6 «Iată, vin zile, când tot ce este în casa ta şi ce au adunat părinţii tăi până în ziua aceasta va fi dus în Babilon: nu va rămâne nimic“, zice Domnul. 7 „Şi vor lua din fiii tăi, care vor ieşi din tine, pe care-i vei naşte, şi vor fi fameni în palatul împăratului Babilonului“.
8 Şi Ezechia i-a zis lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai spus este bun“. Şi a zis: „Pentru că va fi pace şi adevăr în zilele mele“.