1 ✸ „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu“, zice Dumnezeul vostru.
2 „Vorbiţi inimii Ierusalimului şi strigaţi către el, că suferinţa lui s-a împlinit, că nelegiuirea lui a fost iertată; pentru că a primit din mâna Domnului dublu pentru toate păcatele lui“.
3 ✡ Glasul unuia care strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi în pustiu un drum pentru Dumnezeul nostru!
4 Orice vale va fi înălţată şi orice munte şi deal vor fi coborâte; şi ce este strâmb va fi îndreptat şi locurile zgrunţuroase vor fi netezite.
5 Şi gloria Domnului se va descoperi şi orice făptură o va vedea, împreună; pentru că gura Domnului a vorbit“.
6 ✡ Un glas zice: „Strigă!“ Şi el zice: „Ce să strig?“ „Orice făptură este ca iarba, şi toată frumuseţea ei, ca floarea câmpului.
7 Iarba se usucă, floarea se ofileşte, pentru că vântul Domnului suflă peste ea“. Cu adevărat, poporul este ca iarba.
8 Iarba se usucă, floarea se ofileşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna.
9 ✡ Tu, care aduci veşti bune Sionului, suie-te pe un munte înalt; tu, care aduci veşti bune Ierusalimului, înalţă glasul tău cu putere; înalţă-l, nu te teme; spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!
10 Iată, Domnul Dumnezeu va veni cu putere şi braţul Său va stăpâni pentru El. Iată, plata Lui este cu El şi răsplătirea Lui înaintea Lui.
11 El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va strânge mieii în braţul Său şi-i va purta la sânul Său; El le va călăuzi blând pe cele care alăptează“.
12 ✡ Cine a măsurat apele în pumnul mâinii sale şi a măsurat cerurile cu palma şi a cuprins într-o măsură ţărâna pământului şi a cântărit munţii într-o balanţă, şi dealurile cu cântarul?
13 Cine L-a îndrumat pe Duhul Domnului şi L-a învăţat, ca sfătuitor al Său?
14 Cu cine S-a sfătuit El şi I-a dat înţelegere, şi L-a învăţat cărarea judecăţii, şi L-a învăţat cunoştinţa, şi I-a arătat calea priceperii?
15 Iată, naţiunile sunt ca o picătură din vadră şi ca praful fin de pe cântar; iată, El ridică insulele ca pe un fir de praf.
16 Şi Libanul nu este îndeajuns pentru ars, nici animalele lui nu sunt destule pentru o ardere-de-tot.
17 Toate naţiunile sunt ca un nimic înaintea Sa; sunt socotite de El mai puţin decât nimic şi gol.
18 ✡ Cu cine deci Îl veţi asemăna pe Dumnezeu? Şi cu ce Îl veţi compara?
19 Meşterul toarnă un idol şi aurarul întinde aurul peste el şi-i toarnă lănţişoare de argint.
20 Cel prea sărac pentru a aduce un dar alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter priceput ca să facă un chip cioplit, care să nu se clatine.
21 Nu cunoaşteţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a spus de la început? N-aţi înţeles întemeierea pământului?
22 El este Cel care şade deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca lăcustele, Cel care întinde cerurile ca pe o pânză uşoară şi le desface ca pe un cort de locuit,
23 Cel care preface căpeteniile în nimic, care face o deşertăciune din judecătorii pământului.
24 De-abia s-au plantat, de-abia s-au semănat, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, şi El suflă peste ei şi se usucă şi vârtejul îi smulge ca pe mirişte.
25 „Cu cine deci Mă veţi asemăna sau cu cine voi fi deopotrivă?“ zice Cel Sfânt.
26 ✡ Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a creat acestea, făcând să iasă oştirea lor după număr? El le cheamă pe toate pe nume; prin măreţia priceperii Lui şi a tăriei puterii, nici una nu lipseşte.
27 De ce zici, Iacove, şi spui, Israele: „Calea mea este ascunsă de Domnul şi cauza mea este trecută cu vederea de Dumnezeul meu“?
28 Nu cunoşti? N-ai auzit că Dumnezeul cel etern, Domnul, Creatorul marginilor pământului, nu oboseşte, nici nu-Şi poate pierde puterea? Priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
29 El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui lipsit de puteri.
30 Tinerii vor fi storşi de puteri şi vor obosi şi bărbaţii tineri se vor împiedica şi vor cădea,
31 dar cei care se sprijină pe Domnul îşi vor înnoi puterea; se vor înălţa pe aripi ca vulturii; vor alerga şi nu-şi vor pierde puterea; vor umbla şi nu vor obosi.