1 ✸ În anul morţii împăratului Ozia L-am văzut pe Domnul şezând pe un tron, înalt şi ridicat; şi poalele Lui umpleau templul. 2 Serafimii stăteau deasupra Lui; fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa şi cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. 3 Şi unul striga către altul şi zicea:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor; tot pământul este plin de gloria Lui“.
4 Şi temeliile pragurilor se zguduiau de glasul celui care striga şi casa s-a umplut de fum.
5 Atunci am zis: „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; pentru că ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul oştirilor!“
6 Şi unul dintre serafimi a zburat spre mine şi avea în mâna lui un cărbune aprins, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. 7 Şi l-a atins de gura mea şi a zis: „Iată, acesta s-a atins de buzele tale, şi nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit“.
8 Şi am auzit glasul Domnului, zicând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?“
Şi eu am zis: „Iată-mă, trimite-mă!“
9 Şi El a zis: „Mergi şi spune poporului acestuia:
«Auzind, veţi auzi şi nu veţi înţelege, şi, văzând, veţi vedea şi nu veţi cunoaşte».
10 Împietreşte inima poporului acestuia şi astupă-i urechile şi închide-i ochii: ca nu cumva să vadă cu ochii lor şi să audă cu urechile lor şi inima lor să înţeleagă şi să se întoarcă şi să fie vindecaţi“.
11 Atunci am zis: „Doamne, până când?“
Şi El a zis: „Până vor rămâne pustiite cetăţile, fără locuitori, şi casele fără oameni, şi ogorul va fi pustiit cu totul,
12 şi Domnul va îndepărta pe om şi singurătatea va fi mare în mijlocul ţării.
13 Şi a zecea parte tot va fi în ea, şi se va întoarce şi va fi mâncată, ca terebintul şi ca stejarul a căror rădăcină rămâne după tăiere: trunchiul lui va fi sămânţa sfântă“.