1 Bătrânul, către preaiubitul Gaiu, pe care-l iubesc în adevăr.
2 Preaiubitule, doresc ca în toate să-ţi meargă bine şi să fii sănătos, după cum sufletului tău îi merge bine. 3 Pentru că m-am bucurat foarte mult, când au venit fraţi şi au mărturisit despre adevărul tău, după cum tu umbli în adevăr. 4 Nu am bucurie mai mare decât aceasta, ca să aud despre copiii mei că umblă în adevăr. 5 Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci faţă de fraţi şi la fel faţă de cei străini 6 (care au mărturisit despre dragostea ta înaintea adunării), de a căror călătorie bine vei face să îngrijeşti într-un mod vrednic de Dumnezeu; 7 fiindcă pentru Numele Său au plecat, neluând nimic de la cei dintre naţiuni. 8 Noi deci suntem datori să-i primim pe unii ca aceştia, ca să fim împreună-lucrători cu adevărul.
9 Am scris ceva adunării; dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu ne primeşte. 10 Pentru aceasta, dacă voi veni, voi aminti lucrările lui pe care le face, defăimându-ne cu vorbe rele; şi, nemulţumit cu acestea, nici el nu-i primeşte pe fraţi şi, pe cei care vor să-i primească, îi împiedică şi îi dă afară din adunare.
11 Preaiubitule, nu imita răul, ci binele. Cine face bine este din Dumnezeu. Cine face rău nu L-a văzut pe Dumnezeu.
12 Lui Dimitrie i s-a dat mărturie din partea tuturor şi a adevărului însuşi; şi noi, de asemenea, mărturisim şi ştii că mărturia noastră este adevărată.
13 Aveam multe să-ţi scriu, dar nu vreau să-ţi scriu cu cerneală şi condei; 14 ci sper să te văd în curând, şi vom vorbi gură către gură. Pace ţie! Prietenii te salută. Salută-i pe prietenii noştri pe nume.