1 Iuda, rob al lui Isus Hristos şi frate al lui Iacov, către cei chemaţi, preaiubiţi în Dumnezeu Tatăl şi păstraţi în Isus Hristos: 2 Îndurare vouă şi pace şi dragoste să vă fie înmulţite!
3 Preaiubiţilor, dându-mi toată silinţa să vă scriu despre mântuirea noastră comună, am fost nevoit să vă scriu, îndemnându-vă să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna. 4 Pentru că s-au strecurat anumiţi oameni, care de mult sunt scrişi, dinainte, pentru această judecată, neevlavioşi, schimbând harul Dumnezeului nostru în destrăbălare şi tăgăduindu-L pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.
5 Aş vrea dar să vă amintesc, vouă, care aţi cunoscut toate odată pentru totdeauna, că Domnul, după ce a salvat pe popor din ţara Egiptului, apoi i-a omorât pe cei care nu au crezut. 6 Şi pe îngerii care nu şi-au păstrat starea iniţială, ci şi-au părăsit locuinţa, îi ţine în lanţuri eterne, sub întuneric, pentru judecata zilei celei mari; 7 după cum Sodoma şi Gomora şi cetăţile din jurul lor, dedându-se curviei, la fel ca ei, şi umblând după altă carne, sunt puse înainte ca un exemplu, suferind chinul unui foc etern. 8 Totuşi, şi aceşti visători întinează în acelaşi fel carnea şi dispreţuiesc stăpânirea şi hulesc gloriile. 9 Dar arhanghelul Mihail, când, împotrivindu-se diavolului, a discutat cu el despre trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotrivă o învinuire de hulă, ci a spus: „Domnul să te mustre!“ 10 Dar aceştia hulesc tot ce nu cunosc; iar în tot ce înţeleg din fire, ca animalele fără raţiune, în aceste lucruri se strică. 11 Vai de ei! pentru că au mers pe calea lui Cain şi s-au dedat rătăcirii lui Balaam, pentru răsplată, şi au pierit în răzvrătirea lui Core! 12 Aceştia sunt stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, ospătând împreună fără teamă, păstorindu-se pe ei înşişi: nori fără apă, purtaţi de vânturi; pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi; 13 valuri înfuriate ale mării, spumegându-şi ruşinile lor, stele rătăcitoare cărora le este păstrată negura întunericului pentru eternitate. 14 Şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a profeţit şi el cu privire la aceştia, spunând: „Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, 15 ca să facă judecată împotriva tuturor şi să-i dovedească vinovaţi pe toţi cei neevlavioşi dintre ei de toate lucrările lor de neevlavie, pe care le-au făcut fără evlavie, şi de toate cuvintele aspre, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au vorbit împotriva Lui“. 16 Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi, umblând după poftele lor; şi gura lor vorbeşte cuvinte umflate, admirând persoane pentru câştig. 17 Dar voi, preaiubiţilor, amintiţi-vă cuvintele rostite mai înainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos, 18 cum vă spuneau că, la sfârşitul timpului, vor fi batjocoritori, umblând după poftele lor neevlavioase. 19 Aceştia sunt cei care se despart, oameni naturali, neavând Duh. 20 Dar voi, preaiubiţilor, zidindu-vă pe credinţa voastră preasfântă, rugându-vă prin Duhul Sfânt, 21 păstraţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţă eternă. 22 Şi de unii aveţi milă, făcând o deosebire; 23 iar pe alţii salvaţi-i cu teamă, smulgându-i din foc, urând chiar cămaşa pătată de carne.
24 Iar Aceluia care poate să vă păzească fără poticnire şi să vă aşeze înaintea gloriei Sale fără vină, cu mare bucurie, 25 singurului Dumnezeu, Mântuitor al nostru prin Isus Hristos, Domnul nostru, fie glorie, măreţie, putere şi autoritate, mai înainte de orice veac, şi acum şi în toate veacurile! Amin.