1 Suflarea mea se pierde, zilele mele se sting; mormântul este pentru mine.
2 Nu sunt batjocoritori în jurul meu şi nu locuieşte ochiul meu în mijlocul jignirilor lor?
3 Te rog, fii Tu garanţie pentru mine la Tine; cine este cel care va da mâna cu mine?
4 Pentru că le-ai ascuns inima faţă de pricepere: de aceea nu-i vei înălţa.
5 Cine trădează pe prieteni pentru pradă – chiar şi ochii fiilor lui se vor topi.
6 ✡ Şi m-a făcut de batjocură popoarelor şi am ajuns ca unul de scuipat în faţă.
7 Şi ochiul meu se întunecă de întristare şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8 Cei drepţi vor fi uimiţi de aceasta şi cel nevinovat se va ridica împotriva celui neevlavios.
9 Dar cel drept îşi va ţine calea lui şi cel cu mâinile curate va creşte în putere.
10 Dar cât despre voi toţi, vă rog, veniţi din nou; şi nu voi găsi un om înţelept printre voi.
11 ✡ Zilele mele au trecut, planurile mele s-au năruit, chiar gândurile dragi ale inimii mele.
12 Ei prefac noaptea în zi: îşi închipuie lumina aproape, în prezenţa întunericului!
13 Dacă aştept, Locuinţa morţilor îmi este casa; îmi aştern patul în întuneric;
14 strig gropii: «Tu eşti tatăl meu!»; viermelui: «Mama mea şi sora mea!»
15 Şi unde-mi este atunci speranţa? Da, speranţa mea cine o va vedea?
16 Ea va coborî la zăvoarele Locuinţei morţilor, când odihna va fi împreună cu mine în ţărână“.