1 Pentru ce nu sunt strânse timpurile la Cel Atotputernic? Şi pentru ce nu văd zilele Lui cei care-L cunosc?
2 ✡ Unii mută semnele de hotar, răpesc turmele şi le pasc,
3 alungă măgarul orfanilor şi iau garanţie boul văduvei,
4 abat pe cei nevoiaşi din cale; cei întristaţi ai pământului se ascund împreună.
5 Iată, ca măgarii sălbatici în pustiu, ei ies la lucrul lor, căutând cu sârguinţă prada; pustiul le dă mâncare pentru copiii lor;
6 ei taie de pe câmp nutreţul lui şi strâng boabele după culesul viei celui rău;
7 petrec noaptea goi, fără îmbrăcăminte, şi n-au învelitoare în frig;
8 sunt udaţi de ploile repezi ale munţilor şi, din lipsă de adăpost, îmbrăţişează stânca…
9 Smulg pe orfan de la sân şi iau garanţie de la sărac;
10 aceştia umblă goi, fără îmbrăcăminte şi, flămânzi, cară snopii;
11 între zidurile lor ei storc untdelemnul, calcă teascurile şi suferă de sete.
12 Gem oamenii din cetate şi strigă sufletul celor răniţi: şi Dumnezeu nu le ţine în seamă nebunia.
13 ✡ Alţii sunt răzvrătiţi împotriva luminii, nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.
14 Ucigaşul se scoală odată cu lumina, omoară pe cel întristat şi nevoiaş şi noaptea este ca un hoţ.
15 Şi ochiul adulterului pândeşte amurgul, zicând: «Nici un ochi nu mă va vedea»; şi îşi pune un văl pe faţă.
16 Pe întuneric sparg casele; ziua se închid înăuntru, nu cunosc lumina;
17 pentru că dimineaţa este pentru ei toţi umbra morţii, pentru că ei sunt obişnuiţi cu spaimele umbrei morţii.
18 El este iute pe faţa apelor – partea lor este blestemată pe pământ – el nu se întoarce pe calea viilor.
19 Seceta şi căldura seacă apele zăpezii; aşa şi Locuinţa morţilor pe cei care au păcătuit.
20 Pântecele îl va uita; viermele se va ospăta dulce cu el; nu va mai fi amintit; şi nedreptatea va fi frântă ca un copac.
21 El jefuieşte pe cea sterilă care nu naşte şi nu face bine văduvei.
22 El îi trage şi pe cei puternici cu puterea sa; se ridică şi nimeni nu este sigur de viaţă.
23 Dumnezeu îl aşază în siguranţă şi el se bizuie pe aceasta; dar ochii Săi sunt asupra căilor lor.
24 Sunt înălţaţi pentru puţin şi nu mai sunt; sunt coborâţi; ca toţi ceilalţi sunt strânşi şi sunt tăiaţi ca vârful spicelor.
25 Şi dacă nu este aşa acum, cine mă va face mincinos şi va face cuvântul meu de nimic?“