1 ✸ După aceasta, Iov şi-a deschis gura şi şi-a blestemat ziua.
2 Şi Iov a răspuns şi a zis: 3 „Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: «S-a zămislit un copil de parte bărbătească!»
4 Ziua aceea să fie întuneric; să n-o caute Dumnezeu de sus şi să nu strălucească lumina peste ea!
5 Întunericul şi umbra morţii s-o cuprindă; un nor să se aşeze peste ea; tot ce întunecă ziua s-o înspăimânte!
6 Noaptea aceea: s-o cuprindă negura, să nu se bucure între zilele anului, să nu intre în numărul lunilor!
7 Iată, pustie să rămână noaptea aceea! Nici un sunet de bucurie să nu vină în ea!
8 S-o blesteme cei care blestemă ziua, cei care sunt gata să trezească leviatanul!
9 Să se întunece stelele amurgului ei; să aştepte lumină şi să nu fie şi să nu vadă genele zorilor!
10 Pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele, nici n-a ascuns necazul dinaintea ochilor mei.
11 ✡ De ce n-am murit din pântece – să fi ieşit din pântece şi să-mi fi dat duhul?
12 Pentru ce m-au întâmpinat genunchii? Şi pentru ce sânii, ca să sug?
13 Pentru că acum aş zace şi aş fi liniştit; aş dormi şi aş avea odihnă,
14 cu împăraţii şi cu sfătuitorii pământului, care au zidit locuri pustii pentru ei înşişi,
15 sau cu stăpânitorii care aveau aur, care îşi umpleau casele cu argint;
16 sau, ca o naştere timpurie, n-aş mai fi fost, ca pruncii care n-au văzut lumina!
17 Acolo cei răi încetează să tulbure şi acolo cei sleiţi de puteri se odihnesc.
18 Acolo cei captivi sunt uşuraţi cu toţii, nu aud glasul asupritorului.
19 Cel mic şi cel mare sunt acolo şi robul este eliberat de stăpânul său.
20 ✡ Pentru ce se dă lumină celui care este în necaz şi viaţă celor amărâţi la suflet,
21 care aşteaptă moartea şi nu este şi sapă pentru ea mai mult decât pentru comorile ascunse,
22 care se bucură foarte mult şi se veselesc când găsesc mormântul,
23 omului căruia îi este ascunsă calea lui şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit din toate părţile?
24 Pentru că suspinul meu vine înaintea pâinii mele şi gemetele mele se varsă ca apele.
25 De ceea ce m-am temut aceea a venit peste mine; şi ceea ce mă înspăimânta m-a ajuns.
26 Nu eram în siguranţă, nici n-aveam linişte, nici n-aveam odihnă şi a venit tulburarea“.