1 ✸ Şi Elifaz din Teman a răspuns şi a zis:
2 „Dacă s-ar încerca un cuvânt către tine, te-ai mâhni? Dar cine se poate opri să nu vorbească?
3 Iată, tu ai învăţat pe mulţi şi ai întărit mâinile slabe.
4 Cuvintele tale au ridicat pe cel care se poticnea şi ai întărit genunchii care se plecau.
5 Şi acum necazul a venit peste tine şi eşti mâhnit, te atinge pe tine şi eşti tulburat!
6 N-a fost temerea ta de Dumnezeu încrederea ta, şi integritatea căilor tale, speranţa ta?
7 ✡ Adu-ţi aminte, te rog, cine, fiind nevinovat, a pierit? Şi unde au fost nimiciţi cei drepţi?
8 După cum am văzut eu, cei care ară nelegiuirea şi seamănă tulburarea, o seceră.
9 La suflarea lui Dumnezeu sunt nimiciţi şi la răsuflarea nărilor Lui, ei pier.
10 Răcnetul leului şi glasul leului fioros şi dinţii leilor tineri sunt zdrobiţi.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă şi puii leoaicei se împrăştie.
12 ✡ Acum s-a furişat un cuvânt până la mine şi urechea mea i-a prins şoapta.
13 În gânduri din viziuni de noapte, când cade somnul adânc peste oameni,
14 m-a cuprins teama şi fiorul şi acesta a făcut să-mi tremure toate oasele.
15 Şi un duh a trecut pe dinaintea feţei mele; mi s-a zbârlit părul pe carne.
16 El stătea nemişcat, dar nu i-am putut distinge înfăţişarea. Un chip era înaintea ochilor mei; am auzit un susur lin şi un glas:
17 «Poate fi omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Poate fi un om mai curat decât Creatorul său?
18 Iată, El nu Se încrede în slujitorii Săi şi găseşte greşeli la îngerii Săi:
19 Cu cât mai mult pe cei care locuiesc în case de lut, a căror temelie este în ţărână, care sunt striviţi ca molia?
20 De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna fără să se ia aminte la ei.
21 Nu este smulsă funia cortului lor în ei? Mor, şi nu cu înţelepciune!»