1 Am făcut legământ cu ochii mei; şi cum mi-aş fi oprit privirea asupra unei fecioare?
2 Pentru că ce este partea de la Dumnezeu, de sus, şi ce este moştenirea de la Cel Atotputernic, din înălţimi?
3 Nu este prăpăd pentru cel nedrept şi nenorocire pentru lucrătorii nelegiuirii?
4 Nu vede El căile mele şi nu-mi numără El toţi paşii?
5 Dacă am umblat cu neadevăr şi mi s-a grăbit piciorul să înşele,
6 să fiu cântărit într-o balanţă dreaptă, şi Dumnezeu va recunoaşte integritatea mea!
7 Dacă mi s-a abătut pasul din cale şi inima mea mi-a urmat ochii şi dacă s-a lipit vreo pată de mâinile mele,
8 atunci eu să semăn şi altul să mănânce; şi vlăstarul meu să fie dezrădăcinat.
9 Dacă mi-a fost amăgită inima spre vreo femeie, încât am pândit la uşa aproapelui meu,
10 atunci soţia mea să macine pentru un altul şi alţii să se plece peste ea!
11 Pentru că aceasta este o ruşine; da, este o nelegiuire pe care judecătorii s-o pedepsească;
12 pentru că este un foc care mistuie până la distrugere şi ar dezrădăcina tot venitul meu.
13 Dacă aş fi nesocotit dreptul slujitorului meu sau al slujnicei mele, când se certau cu mine,
14 ce voi face când Se va ridica Dumnezeu? Şi când cercetează El, ce-I voi răspunde?
15 Cel care m-a făcut pe mine în pântece nu l-a făcut şi pe el? Şi nu Unul ne-a întocmit în pântece?
16 Dacă am oprit pe sărac de la ce dorea sau am făcut să se topească ochii văduvei
17 sau mi-am mâncat singur bucăţica, încât orfanul n-a mâncat din ea
18 (pentru că din tinereţea mea el a crescut cu mine ca şi cu un tată; şi din pântecele mamei mele am călăuzit pe văduvă)…
19 dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de îmbrăcăminte şi pe vreun nevoiaş fără învelitoare,
20 dacă nu m-a binecuvântat inima lui şi dacă nu s-a încălzit cu lâna mieilor mei,
21 dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că vedeam ajutorul meu la poartă,
22 să-mi cadă umărul din încheietură şi să mi se rupă braţul din os.
23 Pentru că nenorocirea de la Dumnezeu era o groază pentru mine şi datorită măreţiei Sale eram fără putere.
24 Dacă am făcut din aur speranţa mea sau am zis aurului fin: «Încrederea mea!»,
25 dacă m-am bucurat peste măsură pentru că averea îmi era mare şi pentru că mâna mea câştigase mult,
26 dacă am privit soarele când strălucea sau luna umblând în strălucire,
27 şi inima mea a fost tainic amăgită, încât gura mea mi-a sărutat mâna:
28 şi aceasta ar fi o nelegiuire pentru judecător, pentru că aş fi tăgăduit pe Dumnezeul care este deasupra.
29 Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui care mă ura şi am fost încântat cândl l-a ajuns răul
30 (da, nici n-am îngăduit cerului gurii mele să păcătuiască, cerând cu blestem viaţa lui),
31 dacă n-au zis oamenii cortului meu: «Cine va găsi pe vreunul care nu s-a săturat din carnea lui!»…
32 străinul n-a rămas noaptea afară, am deschis călătorului uşile mele…
33 Dacă mi-am acoperit fărădelegile ca Adam, ascunzându-mi nelegiuirea în sânul meu,
34 pentru că mă temeam de marea mulţime şi mă îngrozea dispreţul familiilor, încât am tăcut şi n-am ieşit pe uşă…
35 O, dacă aş avea pe cineva să mă audă! Iată semnătura mea: să-mi răspundă Cel Atotputernic! şi să scrie potrivnicul meu o acuzaţie!
36 N-aş purta-o pe umărul meu? Mi-aş lega-o ca pe o cunună.
37 I-aş spune numărul paşilor mei; ca un prinţ m-aş apropia de El.
38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea şi brazdele lui plâng împreună,
39 dacă am mâncat roadele lui fără plată şi am chinuit de moarte sufletele stăpânilor lui,
40 să răsară spini în loc de grâu şi neghină în loc de orz!“ Cuvintele lui Iov s-au sfârşit.