1 ✸ Şi Iov a răspuns şi a zis:
2 „O, dacă mi s-ar cântări cu grijă durerea şi mi s-ar pune în balanţă toată nenorocirea mea!
3 Pentru că acum ar fi mai grele decât nisipul mărilor; de aceea cuvintele mele sunt pripite.
4 Pentru că săgeţile Celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi secătuieşte duhul; spaimele lui Dumnezeu se rânduiesc de bătaie împotriva mea.
5 Zbiară măgarul sălbatic lângă iarbă? Sau mugeşte boul lângă nutreţul său?
6 Ce este fără gust se poate mânca fără sare? Sau este vreun gust în albuşul de ou?
7 Ceea ce sufletul meu refuză să atingă, aceea îmi este ca hrană dezgustătoare.
8 ✡ O, de mi s-ar împlini cererea şi de mi-ar da Dumnezeu dorinţa mea!
9 Şi de ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să dea drumul mâinii Sale şi să mă nimicească!
10 Atunci tot aş avea o mângâiere; şi în durerea care nu cruţă, m-aş bucura că n-am tăgăduit cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce este tăria mea, ca să aştept, şi ce este sfârşitul meu, ca să fiu răbdător?
12 Este tăria mea, tăria pietrelor? Este carnea mea de aramă?
13 Nu sunt fără ajutor în mine şi n-a fost alungată orice înţelepciune de la mine?
14 ✡ Pentru cel care este în leşin, se cuvine îndurare de la prietenul său; altfel, va părăsi temerea de Cel Atotputernic.
15 Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec,
16 care se tulbură din cauza gheţii, în care se ascunde zăpada.
17 La timpul când scad, seacă; şi când le atinge căldura, dispar din locul lor;
18 şerpuiesc pe cărările cursului lor, înaintează în pustiu şi pier.
19 Caravanele din Tema le căutau cu privirea, călătorii din Seba le aşteptau;
20 dar au fost ruşinaţi de încrederea lor, au ajuns acolo şi au fost uimiţi.
21 Aşa şi voi, acum sunteţi nimic; aţi văzut un lucru de groază şi v-aţi înspăimântat.
22 Am zis eu vreodată: «Daţi-mi sau faceţi-mi un dar din averea voastră
23 şi scăpaţi-mă din mâna asupritorului şi răscumpăraţi-mă din mâna celor neîndurători»?
24 ✡ Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; şi faceţi-mă să înţeleg în ce m-am rătăcit.
25 Cât de tari sunt cuvintele drepte! Dar ce dovedeşte mustrarea voastră?
26 Gândiţi să-mi răsturnaţi vorbele? Şi cuvintele celui disperat sunt în adevăr în vânt?
27 Da, vă aruncaţi asupra orfanului şi săpaţi pe prietenul vostru.
28 Acum deci, dacă vreţi, priviţi-mă; vă voi minţi eu în faţă?
29 Întoarceţi-vă, vă rog; să nu fie nedreptate; da, întoarceţi-vă din nou, dreptatea mea este aici.
30 Este nedreptate pe limba mea? Să nu poată cerul gurii mele deosebi răutatea?