1 Şi Samson s-a dus la Gaza; şi a văzut acolo o femeie curvă şi a intrat la ea. 2 Şi li s-a spus oamenilor din Gaza, zicând: „Samson a venit aici“. Şi l-au împresurat şi l-au pândit toată noaptea la poarta cetăţii şi au stat liniştiţi toată noaptea, zicând: „Când se va lumina de ziuă, îl vom ucide!“ 3 Şi Samson a dormit până la miezul nopţii; şi la miezul nopţii s-a sculat şi a apucat porţile cetăţii şi amândoi stâlpii şi le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui care este în faţa Hebronului. 4 Şi a fost aşa: după aceea a iubit în Valea Sorec o femeie al cărei nume era Dalila. 5 Şi căpeteniile filistenilor s-au suit la ea şi i-au zis: „Ademeneşte-l şi vezi în ce stă puterea lui cea mare şi cu ce-l vom putea învinge, ca să-l legăm, să-l supunem, şi îţi vom da fiecare o mie o sută de sicli de argint“. 6 Şi Dalila a zis lui Samson: „Te rog, spune-mi în ce stă marea ta putere şi cu ce poţi fi legat, ca să fii înfrânt“. 7 Şi Samson i-a zis: „Dacă m-ar lega cu şapte funii noi, care n-au fost uscate încă, atunci aş slăbi şi aş fi ca orice om“. 8 Şi căpeteniile filistenilor i-au adus şapte funii noi, care nu erau uscate încă, şi ea l-a legat cu ele. 9 Şi pânditorii şedeau la ea în cameră. Şi ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Şi el a rupt funiile cum se rupe o aţă de câlţi când se atinge de foc; şi puterea lui n-a fost cunoscută.
10 Şi Dalila a zis lui Samson: „Iată, m-ai înşelat şi mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, spune-mi cu ce poţi fi legat“. 11 Şi el i-a zis: „Dacă m-ar lega cu funii noi, cu care nu s-a făcut nici un lucru, atunci aş slăbi şi aş fi ca orice om“. 12 Şi Dalila a luat funii noi şi l-a legat cu ele şi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Şi pânditorii şedeau în cameră. Şi el le-a rupt de pe braţele sale ca pe o aţă.
13 Şi Dalila a zis lui Samson: „Până acum m-ai înşelat şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce poţi fi legat“. Şi el i-a zis: „Dacă ai împleti cele şapte şuviţe ale capului meu în urzeala ţesăturii“. 14 Şi ea le-a pironit cu un ţăruş şi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Şi el s-a trezit din somnul său şi a smuls ţăruşul sulului şi urzeala.
15 Şi ea i-a zis: „Cum poţi să spui: «Te iubesc!», când inima ta nu este cu mine? În aceste trei rânduri m-ai înşelat şi nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare“. 16 Şi a fost aşa: a stăruit de el cu vorbele ei zilnic şi l-a silit, aşa că sufletul lui a fost mâhnit până la moarte. 17 Şi şi-a deschis toată inima şi i-a zis: „N-a trecut brici pe capul meu, pentru că sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele mamei mele; dacă voi fi ras, atunci puterea mea se va depărta de la mine şi voi slăbi şi voi fi ca orice om“.
18 Şi Dalila a văzut că îşi deschisese toată inima şi a trimis să cheme pe căpeteniile filistenilor, zicând: „Suiţi-vă de data aceasta, pentru că mi-a deschis toată inima sa“. Şi căpeteniile filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâinile lor. 19 Şi l-a adormit pe genunchii ei şi a chemat un om şi a pus să-i radă cele şapte şuviţe ale capului său, şi ea a început să-l supună; şi puterea lui se dusese de la el. 20 Şi ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Şi el s-a trezit din somnul său şi a zis: „Voi ieşi ca în celelalte dăţi şi mă voi desprinde“. Şi nu ştia că Domnul Se depărtase de la el. 21 Şi filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii; şi l-au coborât la Gaza şi l-au legat cu lanţuri de aramă; şi el învârtea râşniţa în casa închisorii. 22 Dar părul capului său a început să crească după ce fusese ras.
23 Şi căpeteniile filistenilor s-au adunat ca să jertfească o mare jertfă lui Dagon, dumnezeul lor, şi ca să se bucure, pentru că ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră pe Samson, vrăjmaşul nostru“. 24 Şi poporul l-a văzut şi au lăudat pe dumnezeul lor, pentru că ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră pe vrăjmaşul nostru şi pe devastatorul ţării noastre, pe cel care a înmulţit morţii noştri“. 25 Şi a fost aşa: când inima lor era veselă, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne distreze!“ Şi au chemat pe Samson din casa închisorii şi el a jucat înaintea lor; şi l-au pus între stâlpi. 26 Şi Samson a zis băiatului care-l ţinea de mână: „Lasă-mă şi fă-mă să ating stâlpii pe care stă casa, ca să mă reazem de ei“. 27 Şi casa era plină de bărbaţi şi de femei. Şi acolo erau toate căpeteniile filistenilor şi pe acoperiş erau cam trei mii de bărbaţi şi de femei, care priveau în timp ce Samson juca. 28 Şi Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, adu-Ţi aminte de mine şi întăreşte-mă numai de data aceasta, Te rog, Dumnezeule, ca să mă răzbun asupra filistenilor pentru cei doi ochi ai mei“. 29 Şi Samson a apucat amândoi stâlpii din mijloc pe care stătea casa şi s-a rezemat de ei, de unul cu dreapta lui şi de celălalt cu stânga lui. 30 Şi Samson a zis: „Sufletul meu să moară împreună cu filistenii!“ Şi s-a plecat cu putere şi casa a căzut peste căpetenii şi peste tot poporul care era în ea. Şi morţii pe care i-a ucis la moartea sa erau mai mulţi decât aceia pe care îi ucisese în viaţa sa. 31 Şi fraţii săi şi toată casa tatălui său au coborât şi l-au ridicat şi l-au suit şi l-au înmormântat între Ţoreea şi Eştaol, în mormântul lui Manoah, tatăl său. Şi el judecase pe Israel douăzeci de ani.