17
Şi era un om din muntele lui Efraim cu numele Mica. Şi el a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de arginţi care ţi s-au luat, pentru care ai blestemat şi ai vorbit în auzul meu, iată, arginţii sunt la mine; eu i-am luat“. Şi mama sa a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!“ Şi a înapoiat cei o mie o sută de sicli de argint mamei sale; şi mama sa i-a zis: „Am sfinţit Domnului argintul din mâna mea pentru fiul meu, spre a se face un chip cioplit şi un chip turnat; şi acum ţi-l înapoiez“. Şi a înapoiat argintul mamei sale; şi mama sa a luat două sute de sicli de argint şi i-a dat topitorului şi el a făcut din ei un chip cioplit şi un chip turnat: şi erau în casa lui Mica. Şi bărbatul Mica avea o casă de dumnezei; şi a făcut un efod şi terafimi şi l-a consacrat pe unul dintre fiii săi, care i-a fost preot.
În zilele acelea nu era împărat în Israel; fiecare făcea ce era drept în ochii săi.
Şi era un tânăr din Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda, şi el era levit şi locuia temporar acolo. Şi omul a plecat din cetatea sa, din Betleemul lui Iuda, ca să locuiască temporar pe unde va găsi şi, mergând pe drumul său, a venit în ţinutul muntos al lui Efraim, în casa lui Mica. Şi Mica i-a zis: „De unde vii?“ Şi el i-a zis: „Sunt un levit din Betleemul lui Iuda şi merg să locuiesc pe unde voi găsi“. 10 Şi Mica i-a zis: „Rămâi la mine şi să-mi fii părinte şi preot, şi eu îţi voi da zece arginţi pe an şi un rând de haine şi mâncare“. 11 Şi levitul a intrat. Şi levitul s-a învoit să rămână la omul acela şi tânărul a fost ca unul dintre fiii săi. 12 Şi Mica a consacrat pe levit şi tânărul i-a fost preot şi a fost în casa lui Mica. 13 Şi Mica a zis: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, pentru că am un levit ca preot“.