18
Şi, în zilele acelea, nu era împărat în Israel; şi în zilele acelea seminţia daniţilor îşi căuta o moştenire de locuit, pentru că până în ziua aceea nu căpăseră moştenire între seminţiile lui Israel. Şi fiii lui Dan au trimis din familia lor cinci bărbaţi dintre ei toţi, bărbaţi viteji, din Ţoreea şi din Eştaol, ca să cunoască ţara şi s-o cerceteze; şi le-au zis: „Mergeţi, cercetaţi ţara!“ Şi au venit în ţinutul muntos al lui Efraim, până la casa lui Mica, şi au poposit acolo. Când erau lângă casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului, al levitului. Şi s-au abătut acolo şi i-au zis: „Cine te-a adus aici? Şi ce faci tu? Şi ce ai tu aici?“ Şi el le-a zis: „Aşa şi aşa mi-a făcut Mica şi m-a tocmit şi sunt preotul lui“. Şi i-au zis: „Te rugăm, întreabă pe Dumnezeu, ca să ştim dacă va prospera calea pe care mergem“. Şi preotul le-a zis: „Mergeţi în pace; calea voastră pe care mergeţi este înaintea Domnului“.
Şi cei cinci bărbaţi au plecat şi au venit la Lais. Şi au văzut poporul care era în ea locuind în siguranţă, după felul sidonienilor, liniştit şi încrezător; şi nu era nimeni în ţară care să aibă putere să-i tulbure în vreun fel; şi erau departe de sidonieni şi n-aveau de-a face cu vreun om. Şi au venit la fraţii lor, la Ţoreea şi Eştaol. Şi fraţii lor le-au zis: „Ce ziceţi voi?“ Şi au zis: „Ridicaţi-vă şi să ne suim împotriva lor, pentru că am văzut ţara şi, iată, este foarte bună. Şi voi staţi liniştiţi? Nu vă leneviţi să plecaţi, să mergeţi ca să luaţi ţara în stăpânire 10 (când veţi intra, veţi veni la un popor încrezător, şi ţara este întinsă în toate direcţiile), pentru că Dumnezeu a dat-o în mâna voastră; este un loc în care nu lipseşte nimic din ce este pe pământ“.
11 Şi de acolo, din Ţoreea şi Eştaol, au plecat şase sute de bărbaţi din familia daniţilor încinşi cu arme de război. 12 Şi s-au suit şi şi-au aşezat tabăra la Chiriat-Iearim în Iuda. De aceea locul acesta s-a numit Mahane-Dan până în ziua aceasta; iată, este în spatele Chiriat-Iearimului. 13 Şi de acolo au trecut în ţinutul muntos al lui Efraim şi au venit până la casa lui Mica. 14 Şi cei cinci bărbaţi care se duseseră să cerceteze ţara Lais au vorbit şi au zis fraţilor lor: „Ştiţi că în casele acestea se află un efod şi terafimi şi un chip cioplit şi un chip turnat? Şi acum ştiţi ce aveţi de făcut“. 15 Şi s-au abătut pe acolo şi au venit în casa tânărului, a levitului, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de pace. 16 Şi cei şase sute de bărbaţi dintre fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, au stat la intrarea porţii. 17 Şi cei cinci bărbaţi care se duseseră să cerceteze ţara s-au suit, au intrat acolo şi au luat chipul cioplit şi efodul şi terafimii şi chipul turnat; şi preotul stătea la intrarea porţii cu cei şase sute de bărbaţi încinşi cu arme de război. 18 Şi aceştia au intrat în casa lui Mica şi au luat chipul cioplit, efodul şi terafimii şi chipul turnat. Şi preotul le-a zis: „Ce faceţi?“ 19 Şi ei i-au zis: „Taci, pune-ţi mâna la gură şi mergi cu noi; şi să ne fii părinte şi preot. Este mai bine pentru tine să fii preot al casei unui singur om, sau să fii preot al unei seminţii şi al unei familii în Israel?“ 20 Şi inima preotului s-a bucurat; şi a luat efodul şi terafimii şi chipul cioplit şi a mers în mijlocul poporului.
21 Şi s-au întors şi au plecat; şi au pus înaintea lor pruncii şi turmele şi averile. 22 Şi, când se depărtaseră de casa lui Mica, bărbaţii care erau în casele de lângă casa lui Mica au fost adunaţi şi au ajuns pe fiii lui Dan. 23 Şi au strigat după fiii lui Dan. Şi ei şi-au întors feţele şi au zis lui Mica: „Ce ai, că ai venit cu o asemenea mulţime?“ 24 Şi el a zis: „Mi-aţi luat dumnezeii pe care i-am făcut, şi pe preot, şi v-aţi dus: şi mie ce-mi mai rămâne? Şi cum îmi ziceţi: «Ce ai?»“ 25 Şi fiii lui Dan i-au zis: „Să nu ţi se audă glasul printre noi, ca să nu se arunce asupra voastră nişte oameni cu suflet amărât şi să-ţi pierzi viaţa ta şi viaţa celor din casa ta“.
26 Şi fiii lui Dan au mers pe drumul lor. Şi Mica a văzut că erau prea puternici pentru el şi s-a întors şi s-a dus acasă.
27 Şi au luat ce făcuse Mica şi pe preotul care era la el şi au venit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi încrezător; şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei şi au ars cetatea cu foc. 28 Şi nu era nimeni să-i salveze, pentru că ea era departe de Sidon şi n-aveau de-a face cu vreun om; şi era în valea care este lângă Bet-Rehob. Şi au zidit cetatea şi au locuit în ea. 29 Şi au pus cetăţii numele Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care i se născuse lui Israel; dar mai înainte numele cetăţii era Lais. 30 Şi fiii lui Dan au înălţat chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii săi au fost preoţii seminţiei daniţilor până în ziua captivităţii ţării. 31 Şi şi-au înălţat chipul cioplit al lui Mica, pe care-l făcuse el, în toate zilele cât a fost casa lui Dumnezeu în Şilo.