1 Şi a fost aşa: în zilele acelea, când nu era împărat în Israel, era un levit care locuia temporar în latura mai îndepărtată a ţinutului muntos al lui Efraim şi şi-a luat o ţiitoare din Betleemul lui Iuda. 2 Şi ţiitoarea lui i-a fost necredincioasă şi a plecat de la el în casa tatălui ei, în Betleemul lui Iuda, şi a fost acolo patru luni. 3 Şi soţul ei s-a ridicat şi s-a dus după ea, să-i vorbească inimii, ca s-o aducă înapoi. Şi erau cu el slujitorul lui şi o pereche de măgari. Şi ea l-a dus în casa tatălui ei şi, când l-a văzut tatăl tinerei femei, s-a bucurat să-l întâlnească. 4 Şi socrul său, tatăl tinerei femei, l-a ţinut şi a rămas la el trei zile; şi au mâncat şi au băut şi au rămas acolo. 5 Şi a fost aşa: în ziua a patra s-au trezit dis-de-dimineaţă şi el s-a ridicat să plece. Şi tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Întăreşte-ţi inima cu o bucată de pâine şi apoi veţi merge pe drumul vostru“. 6 Şi s-au aşezat şi au mâncat şi au băut amândoi împreună. Şi tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Te rog, rămâi toată noaptea şi să ţi se veselească inima“. 7 Şi bărbatul s-a ridicat să plece, dar socrul său a stăruit de el şi el a rămas din nou acolo. 8 Şi în ziua a cincea s-a trezit dis-de-dimineaţă ca să plece. Şi tatăl tinerei femei a zis: „Te rog, întăreşte-ţi inima“. Şi au zăbovit până după-amiază şi au mâncat amândoi. 9 Şi bărbatul s-a ridicat ca să plece, el şi ţiitoarea lui şi slujitorul său. Şi socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată, ziua se lasă spre seară; vă rog, rămâneţi toată noaptea. Iată, ziua se pleacă, rămâneţi noaptea aici şi să ţi se veselească inima; şi mâine plecaţi de dimineaţă pe drumul vostru, ca să te duci la cortul tău“. 10 Dar bărbatul n-a vrut să rămână noaptea şi s-a ridicat şi a plecat şi a venit în dreptul Iebusului, care este Ierusalimul; şi cu el erau o pereche de măgari înşeuaţi şi ţiitoarea lui.
11 Erau aproape de Iebus, ziua se plecase mult şi slijitorul a zis stăpânului său: „Te rog, vino să ne abatem în această cetate a iebusiţilor şi să rămânem în ea“. 12 Şi stăpânul său i-a zis: „Nu ne vom abate în cetatea unui străin, care nu este a fiilor lui Israel; vom trece la Ghibea“. 13 Şi a zis slujitorului său: „Vino să ne apropiem de unul din aceste locuri şi să poposim în Ghibea sau în Rama“. 14 Şi au trecut şi au mers pe drumul lor; şi a apus soarele înaintea lor lângă Ghibea, care este a lui Beniamin. 15 Şi s-au abătut acolo, ca să intre să poposească în Ghibea. Şi a intrat şi a stat jos în piaţa cetăţii; şi nici un om nu i-a primit în casa lui, ca să rămână noaptea.
16 Şi, iată, un om bătrân venea de la lucrul său, de la câmp, spre seară; şi era din ţinutul muntos al lui Efraim şi locuia temporar în Ghibea; iar oamenii locului erau beniamiţi. 17 Şi şi-a ridicat ochii şi a văzut pe bărbatul călător în piaţaa cetăţii; şi bătrânul a zis: „Unde te duci şi de unde vii?“ 18 Şi el i-a zis: „Călătorim din Betleemul lui Iuda spre latura mai îndepărtată a ţinutului muntos al lui Efraim; de acolo sunt şi am mers până la Betleemul lui Iuda şi merg acum la casa Domnului; şi nimeni nu mă primeşte în casă. 19 Şi avem şi paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; şi am pâine şi vin pentru mine şi pentru roaba ta şi pentru slujitorul care este cu robii tăi: nu ducem lipsă de nimic“. 20 Şi bătrânul a zis: „Pace ţie! Numai să fie toate nevoile tale asupra mea; dar să nu rămâneţi în stradă“. 21 Şi l-a adus în casă şi a dat nutreţ măgarilor; şi şi-au spălat picioarele şi au mâncat şi au băut.
22 Pe când îşi veseleau inimile, iată, bărbaţii cetăţii, fii ai lui Belial, au înconjurat casa şi au bătut la uşă; şi au vorbit bătrânului, stăpânul casei, zicând: „Adu afară pe omul care a venit în casa ta, ca să-l cunoaştem“. 23 Şi omul, stăpânul casei, a ieşit la ei şi le-a zis: „Nu, fraţii mei, vă rog, nu faceţi răutate, după ce bărbatul acesta a venit în casa mea, nu faceţi această nelegiuire! 24 Iată fiica mea, care este fecioară, şi ţiitoarea lui: lăsaţi-mă să vi le aduc afară: şi înjosiţi-le şi faceţi cu ele ce este bine în ochii voştri; dar nu faceţi asemenea mişelie acestui bărbat“. 25 Dar oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Şi bărbatul a luat pe ţiitoarea sa şi a scos-o afară la ei; şi ei au cunoscut-o şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa; şi au lăsat-o când se revărsau zorile. 26 Şi către ziuă femeia a venit şi a căzut la intrarea casei omului, unde era domnul ei, până s-a luminat. 27 Şi domnul ei s-a sculat dimineaţa şi a deschis uşa casei şi a ieşit afară, să se ducă pe drumul său şi, iată, femeia, ţiitoarea sa, zăcea la intrarea casei şi mâinile ei erau pe prag. 28 Şi i-a zis: „Ridică-te şi să mergem!“ Dar nimeni n-a răspuns. Şi a pus-o pe măgar; şi bărbatul s-a ridicat şi a mers spre locul său.
29 Şi, când a intrat în casa lui, a luat cuţitul şi a apucat pe ţiitoarea sa şi a împărţit-o, după oasele ei, în douăsprezece bucăţi şi le-a trimis în toate hotarele lui Israel. 30 Şi a fost aşa: oricine vedea zicea: „Nu s-a făcut şi nu s-a văzut una ca aceasta din ziua când au ieşit fiii lui Israel din ţara Egiptului până în ziua aceasta. Gândiţi-vă bine, sfătuiţi-vă şi vorbiţi“.