1 Şi Îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim; şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am promis-o prin jurământ părinţilor voştri; şi am zis: «Nu voi călca legământul Meu cu voi niciodată; 2 iar voi, să nu faceţi legământ cu locuitorii ţării acesteia, să le sfărâmaţi altarele», dar n-aţi ascultat de glasul Meu. Pentru ce aţi făcut aceasta? 3 De aceea am şi spus: «Nu-i voi alunga dinaintea voastră; ci vă vor sta în coaste şi dumnezeii lor vă vor fi o curs㻓. 4 Şi a fost aşa: când a spus Îngerul Domnului cuvintele acestea către toţi fiii lui Israel, poporul şi-a ridicat glasul şi a plâns. 5 Şi au numit locul acela Bochim; şi au jertfit acolo Domnului.
6 Şi Iosua a dat drumul poporului şi fiii lui Israel s-au dus fiecare la moştenirea sa, ca să stăpânească ţara. 7 Şi poporul a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua şi în toate zilele bătrânilor ale căror zile au urmat după Iosua, care văzuseră toate faptele mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel. 8 Şi Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani. 9 Şi l-au înmormântat în hotarul moştenirii sale, în Timnat-Heres, în ţinutul muntos al lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaş.
10 Şi toată generaţia aceea de asemenea a fost adăugată la părinţii săi. Şi s-a ridicat după ei o altă generaţie, care nu cunoştea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel.
11 Şi fiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor. 12 Şi au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au umblat după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care erau în jurul lor, şi s-au plecat înaintea lor şi L-au mâniat pe Domnul. 13 Şi L-au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal şi astarteelor.
14 Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a dat în mâinile cotropitorilor, care i-au prădat şi i-au vândut în mâinile vrăjmaşilor lor, de jur-împrejur; şi ei n-au mai putut să stea înaintea vrăjmaşilor lor. 15 Oriunde ieşeau, mâna Domnului era împotriva lor spre rău, după cum vorbise Domnul şi după cum le jurase Domnul; şi erau foarte strâmtoraţi.
16 Şi Domnul le-a ridicat judecători şi ei i-au salvat din mâna cotropitorilor lor. 17 Dar n-au ascultat nici de judecătorii lor, pentru că au curvit după alţi dumnezei şi s-au plecat înaintea lor; s-au abătut repede de la calea pe care umblaseră părinţii lor ascultând de poruncile Domnului; ei n-au făcut aşa. 18 Şi când le ridica Domnul judecători, atunci Domnul era cu judecătorul şi-i salva din mâna vrăjmaşilor lor în toate zilele judecătorului; pentru că Domnul avea milă de suspinele lor, din cauza celor care îi asupreau şi a celor care îi subjugau. 19 Şi era aşa: când murea judecătorul, ei se întorceau şi se stricau din nou, mai mult decât părinţii lor, umblând după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se plece înaintea lor: nu părăseau faptele lor, nici calea lor cea încăpăţânată. 20 Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi a zis: „Pentru că naţiunea aceasta a călcat legământul Meu, pe care l-am poruncit părinţilor lor, şi n-a ascultat de glasul Meu, 21 nici Eu nu voi mai alunga dinaintea lor pe nici una dintre naţiunile pe care le-a lăsat Iosua când a murit, 22 pentru ca prin ele să încerc pe Israel, dacă vor păzi sau nu calea Domnului, ca să umble pe ea, cum au păzit-o părinţii lor“. 23 Şi Domnul a făcut să rămână naţiunile acestea, fără să le alunge în grabă, şi nu le-a dat în mâna lui Iosua.