1 Şi acestea sunt naţiunile pe care le-a lăsat Domnul ca să încerce prin ele pe Israel, pe toţi cei care nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului, 2 numai pentru ca generaţiile fiilor lui Israel să cunoască războiul, învăţându-l, cel puţin cei care mai înainte nu ştiuseră nimic de el: 3 cele cinci căpetenii ale filistenilor şi toţi canaaniţii şi sidonienii şi heviţii care locuiesc pe muntele Libanului, de la muntele Baal-Hermon până la intrarea în Hamat. 4 Şi ele erau pentru a încerca pe Israel prin ele, ca să cunoască dacă vor asculta de poruncile Domnului, pe care El le poruncise părinţilor lor prin Moise.
5 Şi fiii lui Israel au locuit printre canaaniţi, hetiţi şi amoriţi şi fereziţi şi heviţi şi iebusiţi. 6 Şi au luat pe fiicele lor de soţii şi au dat pe fiicele lor fiilor lor şi au slujit dumnezeilor lor.
7 Şi fiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor şi au slujit baalilor şi aşerelor. 8 Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a vândut în mâna lui Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei. Şi fiii lui Israel au slujit lui Cuşan-Rişeataim opt ani. 9 Şi fiii lui Israel au strigat către Domnul; şi Domnul a ridicat fiilor lui Israel un salvator, care i-a salvat, pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. 10 Şi Duhul Domnului a fost peste el şi el a judecat pe Israel; şi a ieşit la război şi Domnul a dat în mâna lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei; şi mâna lui a fost tare împotriva lui Cuşan-Rişeataim. 11 Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
12 Şi fiii lui Israel din nou au făcut rău în ochii Domnului; şi Domnul a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că ei făcuseră rău în ochii Domnului. 13 Şi el a adunat la sine pe fiii lui Amon şi ai lui Amalec şi a mers şi a lovit pe Israel; şi au luat în stăpânire Cetatea Palmierilor. 14 Şi fiii lui Israel au slujit lui Eglon, împăratul Moabului, optsprezece ani. 15 Şi fiii lui Israel au strigat către Domnul şi Domnul le-a ridicat un salvator, pe Ehud, fiul lui Ghera beniamitul, bărbat stângaci.
Şi fiii lui Israel au trimis, prin mâna lui, un dar lui Eglon, împăratul Moabului. 16 Şi Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins-o sub haina sa, la coapsa lui cea dreaptă. 17 Şi a adus darul la Eglon, împăratul Moabului. Şi Eglon era un om foarte gras. 18 Şi a fost aşa: când a terminat de adus darul, a dat drumul oamenilor care purtaseră darul. 19 Şi s-a întors de la carierele de piatră de lângă Ghilgal şi a zis: „Am o vorbă tainică pentru tine, împărate!“ Şi el a zis: „Tăcere!“ Şi toţi cei care stăteau lângă el au ieşit de la el. 20 Şi Ehud a venit la el. Şi el şedea în camera răcoroasă de sus, care era numai pentru el. Şi Ehud a zis: „Am un cuvânt de la Dumnezeu pentru tine“. Şi el s-a ridicat de pe scaun. 21 Şi Ehud şi-a întins mâna stângă şi şi-a luat sabia de la coapsa dreaptă şi a înfipt-o în pântecele lui. 22 Şi chiar mânerul a intrat după tăiş şi grăsimea s-a închis peste tăiş, pentru că n-a putut scoate sabia din pântecele lui şi ea i-a ieşit printre picioare.
23 Şi Ehud a ieşit în pridvor şi a închis după el uşile camerei de sus şi le-a încuiat.
24 Şi, după ce a ieşit el, au venit slujitorii şi s-au uitat; şi, iată, uşile camerei de sus erau încuiate. Şi au zis: „Negreşit, îşi acoperă picioarele în camera sa răcoroasă“. 25 Şi au aşteptat cât timp s-au jenat; şi, iată, el nu deschidea uşile camerei de sus; şi au luat cheia şi au descuiat şi, iată, domnul lor zăcea mort pe pământ.
26 Şi, pe când întârziau ei, Ehud a fugit şi a trecut de carierele de piatră şi a scăpat la Seira. 27 Şi a fost aşa: când a venit, a sunat din trâmbiţă în ţinutul muntos al lui Efraim. Şi fiii lui Israel au coborât cu el din ţinutul muntos şi el era înaintea lor. 28 Şi el le-a zis: „Urmaţi-mă, pentru că Domnul a dat în mâna voastră pe vrăjmaşii voştri, pe moabiţi. Şi au coborât după el şi au luat lui Moab vadurile Iordanului şi nu lăsau pe nimeni să treacă. 29 Şi, în timpul acela, au bătut pe moabiţi, cam zece mii de oameni, toţi voinici şi toţi oameni viteji, şi n-a scăpat nici unul. 30 Şi, în ziua aceea, Moabul a fost supus sub mâna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani.
31 Şi, după el, a fost Şamgar, fiul lui Anat. Şi el a bătut pe filisteni, şase sute de oameni, cu o ţepuşă pentru boi. Şi a salvat şi el pe Israel.