1 Şi bărbaţii lui Israel se juraseră în Miţpa, zicând: „Nimeni dintre noi să nu dea pe fiica sa de soţie lui Beniamin“. 2 Şi poporul a venit la Betel şi a rămas acolo până seara înaintea lui Dumnezeu şi şi-au înălţat glasurile şi au plâns cu mare plânset 3 şi au zis: „Pentru ce, Doamne, Dumnezeul lui Israel, s-a întâmplat aceasta în Israel, ca să lipsească astăzi o seminţie din Israel?“ 4 Şi a fost aşa: a doua zi poporul s-a trezit de dimineaţă şi a zidit acolo un altar şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de pace. 5 Şi fiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s-a suit cu adunarea înaintea Domnului?“ Pentru că jurământul cel mare fusese asupra aceluia care nu se va sui la Domnul la Miţpa, zicând: „Să fie omorât“.
6 Şi fiilor lui Israel le-a părut rău pentru Beniamin, fratele lor, şi au zis: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel. 7 Cum să facem rost de soţii pentru cei rămaşi? Pentru că am jurat pe Domnul că nu le vom da dintre fiicele noastre de soţii“. 8 Şi au zis: „Este vreuna dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Miţpa?“ Şi, iată, nici unul din Iabes-Galaad nu venise în tabără la adunare. 9 Şi poporul a fost numărat şi, iată, nu era acolo nimeni dintre locuitorii Iabes-Galaadului. 10 Şi adunarea a trimis acolo douăsprezece mii de oameni dintre cei mai viteji şi le-a poruncit, zicând: „Mergeţi şi loviţi pe locuitorii din Iabes-Galaad cu ascuţişul sabiei, şi pe femei şi pe copii. 11 Şi acesta este lucrul pe care-l veţi face: să nimiciţi cu desăvârşire orice parte bărbătească şi pe orice femeie care s-a culcat cu bărbat“. 12 Şi au găsit printre locuitorii din Iabes-Galaad patru sute de fete fecioare care nu cunoscuseră bărbat, neculcându-se cu vreun bărbat, şi le-au adus în tabără la Şilo, care este în ţara Canaanului. 13 Şi toată adunarea a trimis şi au vorbit fiilor lui Beniamin, care erau la stânca Rimon, şi le-au vestit pace. 14 Şi Beniamin s-a întors în timpul acela şi ei le-au dat de soţii pe acelea pe care le-au lăsat vii dintre femeile Iabes-Galaadului; dar şi aşa nu le ajungeau.
15 Şi poporului i-a părut rău de Beniamin, pentru că Domnul făcuse o ruptură în seminţiile lui Israel. 16 Şi bătrânii adunării au zis: „Cum să facem rost de soţii pentru cei rămaşi? Pentru că femeile au fost nimicite din Beniamin!“ 17 Şi au zis: „Trebuie să fie o moştenire pentru cei scăpaţi din Beniamin, ca să nu fie ştearsă o seminţie din Israel. 18 Dar nu putem să le dăm soţii dintre fiicele noastre, pentru că fiii lui Israel au jurat, zicând: «Blestemat să fie cel care va da o soţie lui Beniamin»“. 19 Şi au zis: „Iată, este o sărbătoare a Domnului din an în an în Şilo, care este spre nord de Betel, spre răsăritul soarelui, pe drumul cel mare, care duce de la Betel la Sihem, şi spre sud de Lebona“. 20 Şi au poruncit fiilor lui Beniamin, zicând: „Mergeţi şi pândiţi în vii. 21 Şi vedeţi şi, iată, când fetele din Şilo ies să joace la jocuri, ieşiţi dintre vii şi răpiţi-vă fiecare soţia dintre fetele din Şilo şi duceţi-vă în ţara lui Beniamin. 22 Şi va fi aşa: dacă părinţii lor sau fraţii lor vor veni să se plângă la noi, le vom zice: «Daţi-ni-le ca un dar, pentru că nu ne-am luat prin război câte o soţie pentru fiecare; pentru că nu voi le-aţi dat lor, ca să fiţi vinovaţi acum»“. 23 Şi fiii lui Beniamin au făcut aşa şi şi-au luat soţii după numărul lor, dintre cele care jucau, pe care le-au răpit; şi au plecat şi s-au întors la moştenirea lor şi au zidit cetăţile şi au locuit în ele. 24 Şi fiii lui Israel au plecat de acolo în timpul acela, fiecare la seminţia sa şi la familia sa şi au ieşit de acolo, fiecare la moştenirea sa.
25 În zilele acelea nu era împărat în Israel: fiecare făcea ce era drept în ochii săi.