1 Şi Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat în ziua aceea, zicând:
2 Pentru că acei conducători au condus în Israel,
pentru că poporul s-a oferit de bunăvoie,
binecuvântaţi pe Domnul!
3 Ascultaţi, împăraţilor! Plecaţi urechea, căpeteniilor!
Eu, eu voi cânta Domnului;
voi face o cântare de laudă Domnului Dumnezeului lui Israel.
4 Doamne, când ai ieşit Tu din Seir,
când ai înaintat din câmpiile Edomului,
pământul s-a cutremurat şi cerurile au picurat,
da, norii au picurat apă.
5 Munţii s-au zguduit înaintea feţei Domnului,
Sinaiul acela, înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.
6 În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat, în zilele Iaelei,
căile erau neumblate şi călătorii pe drumuri mari umblau pe căi strâmbe.
7 Conducătorii au încetat în Israel,
au încetat până m-am ridicat eu, Debora,
până m-am ridicat eu, o mamă în Israel.
8 Îşi alegeau dumnezei noi; atunci războiul era la porţi.
Nu se vedea nici scut nici suliţă la patruzeci de mii în Israel.
9 Inima mea este pentru căpeteniile lui Israel, care s-au oferit de bunăvoie pentru popor.
Binecuvântaţi pe Domnul!
10 Voi, care încălecaţi pe măgăriţe albe, care şedeţi pe covoare şi care umblaţi pe drum, cântaţi!
11 Din cauza glasului celor care împart prada în mijlocul adăpătoarelor,
acolo istorisesc ei dreptatea Domnului,
dreptatea cârmuirii Sale către satele Sale în Israel.
Şi poporul Domnului a coborât la porţi.
12 Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora! Trezeşte-te, trezeşte-te, rosteşte o cântare!
Ridică-te, Barac, şi du robia ta roabă, fiu al lui Abinoam!
13 Apoi coboară, tu, rămăşiţă de oameni măreţi, ca popor al Său.
Doamne, coboară cu mine în mijlocul vitejilor.
14 Din Efraim sunt cei a căror rădăcină este în Amalec.
După tine era Beniamin între popoarele tale!
Din Machir au coborât căpetenii
şi din Zabulon cei care mânuiau toiagul conducătorului.
15 Şi căpeteniile lui Isahar erau cu Debora;
şi Isahar, ca şi Barac;
au fost trimişi în vale la picioarele lui;
la pâraiele lui Ruben au fost mari hotărâri ale inimii.
16 De ce ai rămas între staule,
ca să auzi fluierăturile turmelor?
La pâraiele lui Ruben au fost mari sfătuiri ale inimii!
17 Galaadul a rămas dincolo de Iordan;
şi Dan, pentru ce a rămas lângă corăbii?
Aşer a stat pe ţărmul mărilor
şi a rămas în văile sale.
18 Zabulon este un popor care şi-a primejduit viaţa până la moarte;
asemenea şi Neftali, pe înălţimile câmpului.
19 Împăraţii au venit, s-au luptat.
Atunci împăraţii Canaanului s-au luptat
în Taanac, lângă apele Meghidoului;
dar n-au luat pradă de argint.
20 Din ceruri se lupta,
de pe cărările lor, stelele s-au luptat cu Sisera.
21 Râul Chişon i-a măturat,
vechiul râu, râul Chişon!
Ai călcat puterea în picioare, suflete al meu!
22 Atunci copitele cailor s-au lovit de goana,
de goana puternicilor lor.
23 Blestemaţi Merozul, zice Îngerul Domnului;
blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui,
pentru că ei n-au venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului printre viteji.
24 Binecuvântată să fie mai presus de femei Iael, soţia lui Heber chenitul,
binecuvântată mai presus de femeile care stau în cort!
25 El a cerut apă, ea i-a dat lapte;
în potirul celor măreţi ea i-a adus smântână.
26 Ea şi-a întins mâna spre ţăruş
şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorilor
şi a lovit cu ciocanul pe Sisera, i-a zdrobit capul,
a sfărâmat şi i-a străpuns tâmpla.
27 El s-a ghemuit la picioarele ei, a căzut, s-a întins jos;
s-a ghemuit la picioarele ei, a căzut.
Unde s-a ghemuit, acolo a căzut nimicit.
28 Mama lui Sisera se uită pe fereastră
şi strigă printre zăbrele:
«Pentru ce întârzie carul lui să vină?
Pentru ce zăboveşte tropotul carelor sale?» 29 Cele înţelepte dintre doamnele ei răspund
şi ea îşi răspunde singură:
30 «N-au găsit ei, n-au împărţit ei prada,
o fată, două fete de fiecare cap de bărbat?
Pradă de veşminte vopsite pentru Sisera,
pradă de veşminte vopsite, brodate;
veşminte vopsite, brodate pe ambele părţi pentru gâtul prădătorului!»
31 Aşa să fie nimiciţi toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne!
Iar cei care Te iubesc să fie ca răsăritul soarelui în puterea sa!“
Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani.