1 Şi Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui
2 şi a zis: „Am strigat în strâmtorarea mea către Domnul şi El mi-a răspuns; am strigat din pântecele Locuinţei morţilor şi Tu mi-ai auzit glasul.
3 Pentru că m-ai aruncat în adânc, în inima mărilor, şi apele m-au înconjurat; toate valurile Tale şi talazurile Tale au trecut peste mine.
4 Şi ziceam: «Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi; totuşi, din nou voi privi spre templul Tău cel sfânt».
5 Apele mi-au cuprins sufletul; adâncul m-a învăluit; papura s-a împletit în jurul capului meu.
6 Am coborât până la temeliile munţilor; zăvoarele pământului se închiseseră după mine pentru totdeauna. Dar Tu mi-ai ridicat viaţa din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!
7 Pe când mi se sfârşea sufletul în mine, mi-am amintit de Domnul şi rugăciunea mea a ajuns la Tine, în templul Tău cel sfânt.
8 Cei care se uită la deşertăciuni mincinoase îndepărtează îndurarea de la ei.
9 Dar eu Îţi voi jertfi cu glas de mulţumire, voi împlini ce am promis. Salvarea este de la Domnul“.
10 Şi Domnul a poruncit peştelui şi el l-a vărsat pe Iona pe uscat.