1 Fraţii mei, să nu aveţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul gloriei, primind după înfăţişare. 2 Pentru că, dacă va intra în sinagoga voastră un om cu un inel de aur, în haină strălucitoare, şi va intra şi un sărac în haină murdară, 3 şi veţi privi la cel care poartă haina cea strălucitoare şi veţi spune: „Tu aşază-te aici bine!“, şi săracului îi veţi spune: „Tu stai acolo!“ sau: „Aşază-te aici, la picioarele mele!“, 4 nu faceţi deosebire în voi înşivă şi nu v-aţi făcut judecători cu gânduri rele? 5 Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în felul lumii ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care le-a promis-o celor care-L iubesc? 6 Iar voi l-aţi dispreţuit pe cel sărac. Nu bogaţii vă asupresc şi nu ei vă târăsc înaintea tribunalelor? 7 Şi nu hulesc ei numele cel bun pe care-l purtaţi? 8 Dacă, în adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii, „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi!“, bine faceţi. 9 Dacă însă primiţi după înfăţişare, comiteţi un păcat, fiind dovediţi de lege ca şi călcători ai ei. 10 Pentru că, cine va păzi toată legea, şi va greşi în una, s-a făcut vinovat de toate. 11 Pentru că, Cel care a spus: „Nu comite adulter“, a spus şi: „Nu ucide“. Iar dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege. 12 Aşa să vorbiţi şi aşa să faceţi, ca unii care vor fi judecaţi de o lege a libertăţii; 13 pentru că judecata va fi fără milă pentru cel care nu a arătat milă. Mila se laudă faţă de judecată.
14 Fraţii mei, ce folos dacă cineva zice că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credinţa să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt fără îmbrăcăminte şi lipsiţi de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le-ar spune: „Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi vă!“, dar nu le daţi cele necesare trupului, ce folos? 17 Aşa şi credinţa: dacă nu va avea fapte, este moartă în sine. 18 Dar va spune cineva: „Tu ai credinţă şi eu am fapte“. „Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea“. 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul singur. Bine faci; şi demonii cred, şi tremură! 20 Vrei dar să ştii, o, om deşert, că, fără fapte, credinţa este moartă? 21 Avraam, tatăl nostru, n a fost el îndreptăţit din fapte când l-a adus ca jertfă pe altar pe Isaac, fiul său? 22 Vezi cum credinţa lucrează împreună cu faptele lui şi, din fapte, credinţa a fost făcută desăvârşită. 23 Şi s-a împlinit Scriptura care zice: „Iar Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit ca dreptate“; şi a fost numit „Prieten al lui Dumnezeu“. 24 Vedeţi că omul este îndreptăţit din fapte şi nu numai din credinţă. 25 Dar tot aşa şi curva Rahav, n-a fost ea îndreptăţită din fapte când a primit solii şi i-a scos afară pe altă cale? 26 Pentru că, după cum trupul fără duh este mort, aşa şi credinţa fără fapte este moartă.