1 Nu fiţi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că vom primi mai mare judecată. 2 Pentru că toţi greşim deseori. Dacă cineva nu greşeşte în cuvânt, este un om desăvârşit, capabil să-şi înfrâneze, de asemenea, tot trupul. 3 Iată, punem frâiele în gurile cailor, ca să ni-i supunem, şi le cârmuim tot trupul. 4 Iată, şi corăbiile, care sunt aşa de mari şi sunt mânate de vânturi puternice, sunt conduse de o cârmă foarte mică, oriunde vrea cârmaciul. 5 Astfel şi limba este un mădular mic şi se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde! 6 Şi limba este un foc: lumea nedreptăţii; limba este aşezată printre mădularele noastre; ea întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii şi este aprinsă de gheenă. 7 Pentru că orice specie, şi de fiare şi de păsări, şi de reptile şi de vietăţi de mare, este îmblânzită şi a fost îmblânzită de om; 8 dar limba nici unul dintre oameni n-o poate îmblânzi; este un rău de nestăpânit, plină de otravă aducătoare de moarte. 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl şi cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. 10 Din aceeaşi gură iese binecuvântare şi blestem. Fraţii mei, nu trebuie ca acestea să fie aşa. 11 Oare izvorul, din aceeaşi deschidere, ţâşneşte dulce şi amar? 12 Fraţii mei, poate un smochin să facă măsline sau o viţă, smochine? Nici apa sărată nu face apă dulce.
13 Cine este înţelept şi priceput între voi? Să arate, din purtarea lui bună, faptele lui făcute în blândeţea înţelepciunii; 14 dar dacă aveţi gelozie amară şi duh de partidă în inimile voastre, nu vă lăudaţi şi nu minţiţi împotriva adevărului! 15 Aceasta nu este înţelepciunea care coboară de sus, ci pământească, naturală, diabolică. 16 Pentru că, unde este gelozie şi duh de partidă, acolo este dezordine şi orice lucru rău. 17 Dar înţelepciunea de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare şi neprefăcută. 18 Dar rodul dreptăţii este semănat în pace pentru cei care fac pace.