1 Adevărat, adevărat vă spun: Cel care nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, ace-la este hoţ şi tâlhar. 2 Dar cine intră pe uşă este păstor al oilor. 3 Acestuia, portarul îi deschide şi oile aud glasul lui; şi el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. 4 După ce a scos toate oile sale, merge înaintea lor; şi oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5 Dar pe un străin nicidecum nu-l vor urma, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor“. 6 Această asemănare le-a spus-o Isus, dar ei n-au înţeles ce era ceea ce le vorbea.
7 Isus deci le-a spus din nou: „Adevărat, adevărat vă spun: Eu sunt uşa oilor. 8 Toţi care au venit mai înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt uşa: Dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit; şi va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10 Hoţul nu vine decât ca să fure şi să înjunghie şi să omoare. Eu am venit ca ele să aibă viaţă, şi să o aibă din belşug.
11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi, 12 dar cel plătit şi care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi împrăştie oile. 13 Iar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun şi le cunosc pe ale Mele şi sunt cunoscut de ale Mele, 15 cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi Eu Îl cunosc pe Tatăl; şi Îmi dau viaţa pentru oi. 16 Şi am alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu; şi va fi o singură turmă, un singur păstor. 17 Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viaţa, ca din nou să o iau. 18 Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu“. 19 A fost din nou dezbinare între iudei, din cauza acestor cuvinte; 20 dar mulţi dintre ei spuneau: „Are demon şi este nebun; de ce-L ascultaţi?“ 21 Alţii spuneau: „Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?“
22 Şi la Ierusalim era sărbătoarea înnoirii templului şi era iarna. 23 Şi Isus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. 24 Deci L-au împresurat iudeii şi Îi spuneau: „Până când ne ţii sufletul în încordare? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne deschis!“ 25 Isus le-a răspuns: „V-am spus, şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. 26 Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele, cum v-am spus. 27 Oile Mele aud glasul Meu, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează. 28 Şi Eu le dau viaţă eternă; şi nicidecum nu vor pieri niciodată şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. 30 Eu şi Tatăl una suntem“. 31 Deci din nou iudeii au luat pietre, ca să-L ucidă cu pietre. 32 Isus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucrări Mă ucideţi cu pietre?“ 33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună Te ucidem cu pietre, ci pentru hulă şi pentru că Tu, Om fiind, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu“. 34 Isus le-a răspuns: „Nu este scris în legea voastră: «Eu am spus: Sunteţi dumnezei»? 35 Dacă i-a numit «dumnezei» pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu (şi Scriptura nu poate fi desfiinţată), 36 voi spuneţi despre Acela pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume: «Tu huleşti», pentru că am spus: «Sunt Fiu al lui Dumnezeu»? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi; 38 dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi, credeţi lucrările, ca să înţelegeţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine, şi Eu în El“. 39 Căutau deci din nou să-L prindă: dar El a scăpat din mâna lor. 40 Şi a plecat din nou dincolo de Iordan, spre locul unde boteza Ioan la început; şi a rămas acolo. 41 Şi mulţi au venit la El şi spuneau: „Ioan, în adevăr, n-a făcut nici un semn; dar toate câte le-a spus Ioan despre Acesta erau adevărate“. 42 Şi mulţi au crezut în El acolo.