1 Şi era un oarecare om bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2 Maria era aceea care L-a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav. 3 Surorile deci au trimis la El, spunând: „Doamne, iată, acela pe care-l iubeşti este bolnav“. 4 Şi Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea“. 5 Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. 6 Când a auzit deci că el este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. 7 Apoi, după aceasta, ·le-a spus ucenicilor: „Să mergem din nou în Iudeea“. 8 Ucenicii ·I-au spus: „Rabi, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi din nou Te duci acolo?“ 9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi, 10 dar, dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el“. 11 A spus acestea; şi, după aceea, ·le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar merg ca să-l trezesc din somn“. 12 Ucenicii deci I-au spus: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine“. 13 Dar Isus vorbise despre moartea lui, iar ei gândeau că vorbeşte despre odihna somnului. 14 Atunci deci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit. 15 Şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el“. 16 Toma deci, cel numit Geamăn, le-a spus celor împreună-ucenici cu el: „Să mergem şi noi, ca să murim cu El!“
17 Isus deci, când a venit, l-a găsit fiind deja de patru zile în mormânt. 18 Şi Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19 Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. 20 Marta deci, când a auzit că vine Isus, L-a întâmpinat; iar Maria şedea în casă. 21 Marta deci I-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit; 22 dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da“. 23 Isus ·i-a spus: „Fratele tău va învia“. 24 Marta ·I-a spus: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de apoi“. 25 Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; 26 şi oricine trăieşte şi crede în Mine nicidecum nu va muri, niciodată. Crezi aceasta?“ 27 Ea ·I-a spus: „Da, Doamne, eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care vine în lume“. 28 Şi, spunând acestea, a plecat şi a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, zicând: „Învăţătorul este aici şi te cheamă“. 29 Aceea, când a auzit, ·s-a ridicat repede şi ·a venit la El. 30 Şi Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31 Iudeii deci, care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au urmat-o, spunând: „S-a dus la mormânt, ca să plângă acolo“. 32 Maria deci, când a venit unde era Isus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, spunându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu“. 33 Isus deci, când a văzut-o plângând, şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat în duh şi S-a tulburat în Sine. 34 Şi a spus: „Unde l-aţi pus?“ Ei ·I-au spus: „Doamne, vino şi vezi“. 35 Isus plângea. 36 Iudeii deci spuneau: „Iată cât îl iubea!“ 37 Iar unii dintre ei spuneau: „Nu putea oare Acesta, care a deschis ochii orbului, să facă aşa ca şi acesta să nu moară?“ 38 Isus deci, suspinând din nou în Sine, ·a venit la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată peste ea. 39 Isus ·a spus: „Ridicaţi piatra!“ Marta, sora celui mort, ·I-a spus: „Doamne, deja miroase greu, pentru că este mort de patru zile“. 40 Isus ·i-a spus: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?“ 41 Au ridicat deci piatra. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a spus: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat; 42 Eu dar ştiam că întotdeauna Mă asculţi, însă pentru mulţimea care stă împrejur am spus, ca să creadă că Tu M-ai trimis“. 43 Şi, spunând acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!“ 44 Şi mortul a ieşit, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză: şi faţa îi era înfăşurată cu un ştergar. Isus ·le-a spus: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă“. 45 Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce făcuse Isus au crezut în El. 46 Dar unii dintre ei au mers la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
47 Deci preoţii de seamă şi fariseii au adunat sinedriul şi spuneau: „Ce facem? pentru că Omul acesta face multe semne. 48 Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua şi locul şi naţiunea“. 49 Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind mare preot în anul acela, le-a spus: „Voi nu ştiţi nimic, 50 nici nu gândiţi că este de folos pentru noi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară toată naţiunea“. 51 Dar aceasta n-a spus-o de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus urma să moară pentru naţiune; 52 şi nu numai pentru naţiune, ci şi ca să-i adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. 53 Din ziua aceea deci au ţinut sfat, ca să-L omoare. 54 Isus deci nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi.
55 Iar Paştele iudeilor era aproape şi mulţi s-au suit de la ţară la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se curăţească. 56 Îl căutau deci pe Isus şi vorbeau între ei, stând în templu: „Ce gândiţi? că nicidecum nu va veni la sărbătoare?“ 57 Şi preoţii de seamă şi fariseii dăduseră porunci ca, dacă ştie cineva unde este, să le arate, ca să-L prindă.